Aberaţii despre fericire…

Cu câtva timp în urmă, vorbeam despre drumul parcurs până în punctul culminant de către o relaţie bazată, iniţial, pe atracţie fizică şi despre perioada imediat următoare, a cărei speranţă de viaţă, conform părerii experţilor în domeniu, nu depăşeşte 3-4 ani.  https://arrowsmaker.wordpress.com/2010/04/14/uitare-prostie-sau-firesc

În această ultimă etapă, patronată mai puţin de calităţi şi farmec personal şi mai mult de poziţionarea astrelor, relaţia poate să se transforme, luând calea stabilizării şi maturizării, sau, din contră, să moară într-un mod cât se poate de ireversibil. Să te afli în cea de a doua situaţie şi totuşi să îţi mobilizezi toate forţele pentru „resuscitare” înseamnă, după părerea unora mai puţin experţi în domeniu… să tragi de un cal mort.

Mă voi referi, aşadar, doar la prima situaţie, însă acest articol nu se pretinde a fi rezolvarea unei probleme, ci numai un punct de vedere (incomplet şi strict personal) privind identificarea acesteia.

Iar problema în discuţie, caracteristică majorităţii covârşitoare a relaţiilor trecute deja de faza de maturizare şi ajunsă la declin, este aceea că… RUTINA UCIDE!

Ceea ce urmează sunt câteva aspecte de care consider că trebuie să se ţină cont pe timpul analizei cauzelor declinului mai sus menţionat, prezentate, nu neapărat într-o ordine anume, deoarece ele se întrepătrund atât sub aspect cronologic, cât şi sub cel al efectelor.

      –   Totdeauna o să îmi doresc ceea ce nu am (simpla conştientizare a acestui lucru nu este suficientă pentru rezolvarea problemei, însă o face posibilă).

–   Fericirea se află în noi, nu în ceea ce ne înconjoară.
–   Rareori poţi ajunge în stadiul de fericire incontestabilă, fără a te asigura, în prealabil, că i-ai dat fericirii o definiţie corespunzătoare.
–   Adaptarea, aflată într-o legătură incontestabilă şi indestructibilă cu rutina, are două laturi: una favorabilă nouă, prin aceea că ne ajută să supravieţuim durerii şi lipsurilor, şi una nefavorabilă, prin aceea că, în cazul unei stări de lucruri ce tinde către perfecţiune şi care rămâne neschimbată până în cele mai mici detalii pentru o perioadă nedefinită, nivelul satisfacţiei scade în mod constant.
–   Alegerea conştientă a unui partener a cărui natură să permită rezolvarea problemelor inerente, este fundamentală. Nu există partener perfect; există, însă, partener compatibil.
–   Nu poţi fi fericit în mod constant dacă nu eşti realist; naivii şi idealiştii pot fi şi ei fericiţi, însă cu intermitenţe.

Care sunt posibilităţile ce se deschid în faţa celui care conştientizează că a păşit deja în împărăţia declinului?

Conform unui punct de vedere, din nou, cât se poate de personal, şi excluzând resemnarea, care este încă mai distrugătoare decât lupta cu calul mort, variantele de abordare sunt următoarele:

  1. îşi ajustează visele, speranţele şi standardele la posibilităţile oferite de natura partenerului;
  2. acceptă provocarea şi începe lupta cu rutina, o luptă atât de greu de câştigat, cum puţini muritori îşi pot imagina;
  3. schimbă partenerul.

Nu cunoaştem încă avantajele şi dezavantajele fiecărei variante, în acest punct, topicul rămânând deschis.

Cea din urmă variantă, însă, ne oferă cu generozitate riscul de a o lua de la capăt, dar de data aceasta cu handicapul timpului irosit cu încercarea precedentă…

Anunțuri

16 Responses to Aberaţii despre fericire…

  1. JustDreams spune:

    (Primiți cu comentariile? Sper că accepți și niște mici critici, de la niște mici experți în de-alde… NEFEricirii – era să zic aberatului! Și nu mă leg decât de ultima parte a articolului, promit!)

    Așa. Eu cred că primele două soluții se completează reciproc, adică nici nu se poate una fără cealaltă. Ba chiar una o presupune pe cealaltă, în dublu sens chiar (îmi scapă acum exact termenul logic, matematic etc.). Ba mai mult, la un moment dat pot chiar ajunge să se confunde una cu cealaltă – depinde de „muritor”. Nu mai zic că astea două variante, de fapt, maschează (în opinia mea) cu succes tocmai resemnarea aceea pe care ai pomenit-o tu ca fiind atât de distrugătoare. Și care, la rândul ei, nu numai că aduce teribil de mult cu resuscitarea calului mort, ba chiar uneori se și identifică perfect cu aceasta! Și, deh, parcă altfel îți ridică moralul să-ți definești (in)acțiunile și comportamentul folosind cuvinte mai îngăduitoare (și simțindu-te astfel mai puternic).

    Și cum adică, dom’ne, „puţini muritori îşi pot imagina”, când marea majoritate dintre noi ne ducem viețile în mizeria unei continue rutine. Din care atât am vrea să scăpăm, dar vedem și noi ce adversar greu de învins avem. (Scuze de generalizarea pesimistă, aștept „mai fericiții” să-mi sară cu bâta-n cap.)

    Și, dacă tot e deschisă lista, adaugă, te rog, și varianta cu „te opui total oricărei soluții, dar îți cumperi un mare ursuleț galben”. Mă rog, dacă vrei! 😳

    Oricum, aș avea atâtea de discutat legat de tema asta, încât mai bine mă blochez și tac. (Având, bineînțeles, în vedere și veșnica mea stare de blocaj, derulată pe fondul acestui inconfundabil negativism etc. etc.)

    P.S. Te salut cu drag! (Buey, deci dacă iar mă consideri NEsuferită, nush ce-ți fac! :lol:)

  2. arrowsmaker spune:

    1. Nu poti sa spui „din nou” in cazul lucrurilor permanente!

    2. „când marea majoritate dintre noi ne ducem viețile în mizeria unei continue rutine. Din care atât am vrea să scăpăm, dar vedem și noi ce adversar greu de învins avem.”
    Eu spuneam ca lupta e grea pentru cei care hotarasc sa lupte, nu pentru cei care nu au curaj s-o inceapa 🙂

    3. Cu aia cu ursuletul sunt de acord ca poate fi adaugata ca solutie! Dar nu la variante de rezolvare, ca aia e doar resemnare 🙂

    4. Daca mai citesti de cateva ori (sau mai multe), e posibil sa ai surpriza sa constati ca cele 3 variante sunt CU TOTUL diferite. Mai exact, oricare din ele o exclude pe cealalta, si niciuna nu are nimic in comun cu resemnarea, care e caracteristica celei de-a doa situatii, aia cu cai!

  3. JustDreams spune:

    Ordinea răspunsurilor tale, pe puncte, este pur aleatoare? Nu de alta, dar contează! M-ar îngrozi să știu că-i chiar atât de grav pentru tine ce-am spus, încât să-ți stârnesc asemenea reacții. (De unde atâta rigiditate la tine?!) Pen’că nimic nu-i „chiar atât de permanent” pe lumea asta, cum zici tu! Și chiar dacă-i permanent, nu-i universal valabil pentru orice situație, caz, conjunctură, persoană etc.

    Continuând, la fel și tu, dacă mai citești de câteva ori comentariul meu, s-ar putea să ai surpriza să descoperi că nu există nici cea mai mică șansă ca eu să-mi schimb viziunea asupra acestor lucruri (cel puțin nu în viitorul apropiat). Și că ceea ce am scris acolo este mai mult decât o simplă reacție (da, da, extrem de subiectivă) legată de cele expuse de tine, și chiar un model de gândire bine înrădăcinat, care se reflectă „cu succes” în viața mea actuală. Bun sau nu, corect sau nu, eficient sau nu, n-are prea mare importanță în acest context. Și poate ți-ai mai da seama, măcar asociind spusele mele cu cele câteva detalii pe care le cunoști deja despre mine, că-l văd ca pe un subiect teribil de interesant de dezbătut, care-mi atinge chiar anumite puncte sensibile. Iar cu prima parte a expunerii tale sunt total de acord; și mi-a plăcut enorm forma pe care i-ai dat-o, de la primul și până la ultimul cuvânt – asta per ansamblu. (Oricum, la cât de rar aleg eu să deschid gura, ar fi trebuit să știi lucrurile astea.)

    Singura greșeală pe care mi-o asum este că poate trebuia înlocuit „critici” cu „păreri personale”. Dar, având în vedere tonul meu, de regulă glumeț și familiar (cel puțin în relația cu tine), i-ar fi stricat tot farmecul. Desigur, lăsând la o parte fondul ușor sarcastic, că ăla-i din născare, și n-are legătură cu tine!
    În altă ordine de idei, am înțeles că-i un subiect delicat (și) pentru tine, iartă-mi te rog felul ăsta al meu, mai ciudățel, de a-mi exprima punctele de vedere.

    Și, te rog, observă că din tot ce-am scris eu acolo s-ar putea extrage, până la urmă, o singură concluzie (PERSONALĂ): „Nu-i soluție mai bună decât aceea de a schimba partenerul, cu toate riscurile.” Dar având în vedere faptul că însăși construcția mea psihologică (lăsându-le pe celalalte la o parte) nu mi-ar permite s-o aplic prea ușor, n-am făcut altceva decât să evit s-o pomenesc direct, axându-mă mai mult pe celelate aspecte. E și asta o metodă, chiar eficientă câteodată, de a ajunge la o concluzie în sens invers, prin desființarea celorlalte posibile variante. (Ce dacă nu folosește prea mult, negăsindu-și aplicabilitatea, ca și soluție, în viața personală?)

    În speranța că am fost pe deplin înțeleasă this time (și oricât de nesuferită ți-aș fi), eu te salut din nou, cu același drag! 🙂

    P.S. Ursulețul galben, poate să fie la fel de bine și albastru (if you know what i mean).

  4. Eu cred ca pe calea rationalismului nu se poate ajunge la fericire.E sufletul cel care simte acea stare,nu mintea.Deci lucreaza cu sufletul.

  5. lili spune:

    Arrowsmaker , esti un om complicat sau te complici in detalii …Te chinui singur si iti place . Lucruri simple capata in mintea si sufletul tau , imagine de catastrofa apocaliptica . Corecteazama daca gresesc ! 1.Te atasezi de oameni , lucruri de propriile tabieturi , le incorporezi aproape celular in propriul eu . 2.Nu vrei sa le pierzi . 3. Nu-ti plac schimbarile , noul te deruteaza de la propria -ti traiectorie , noul iti este un permanent adversar . 4.Nu -ti asumi greselile pe care le faci fata de tine si fata de ceilalti .5.Persisti in gresala , de a fugi din fata provocarii . Revenind la ei bine ea exista ! P.S. Ai vrut sa ma trimiti aici ?! Raspunde cu DA sau NU .

    • arrowsmaker spune:

      Da, sunt complicat!
      Da, ma chinui singur, insa nu, nu-mi place! 🙂
      Da, e posibil, intr-o anumita masura!
      1. Da!
      2. Nu!
      3. Nu!
      4. Nu!
      5. Reformuleaza!
      P.S. Habar n-am cine esti, deci Nu!

  6. camelia spune:

    Cu totul şi cu totul în afara topicului…

    Îmi pare rău că Just dreams şi-a şters blogul; în ultima vreme, câteva suflete au ales să o facă…erau dintr-acelea care spuneau ceva…care mie îmi spuneau CEVA…care îşi spuneai ceva, ceva anume sieşi, deşi păreau a o face către alţii. Povestitoare a doar visurilor era când caldă şi tandră, cu umor intelectual, când, alteori, cumva, sarcastică…şi atunci ştia prea bine de ce o face…în stările ei alternând între luciditate şi reverie, totul având o motivaţie profund realistă.
    Îmi doresc pentru ea, şi pentru mine, şi pentru toate sufletele să meargă cu eul lor până la margine…până la capăt, cu acea descoperire autorealistă…fantezistă întâmplător…şi onirică…asta ca să o leg de numele pe care în purta jurnalul ei.

    Cu drag, Just dreams… deşi ultima noastră încrucişare de gânduri, cândva, nu s-a desfăşurat sub cele mai bune auspicii…dar de atunci a trecut atât de mult…atât de mult.

    • lili spune:

      Nu evaluiez raspunsurile , trimise prin intermediari !

      • arrowsmaker spune:

        lili, nu ieste nevoie sa le evaluiezi, ca sunt pentru Just Dreams…
        cele pentru tine le-am scris eu, personal, ca raspuns, imediat sub comment-ul tau!

    • Just Dreams spune:

      Cu permisiunea ta, arrows, am să las acest răspuns:

      Camelia, mi-ai oferit un cadou cu adevărat neașteptat. Neprețuit și, poate… nemeritat. Nimeni, niciodată, nu m-a descris folosind asemenea cuvinte. Îți mulțumesc, însă nu fără să mă-ntreb de ce sufletul tău a ales să mi le adreseze… Pentru că, de fapt, tocmai în acest gest constă cadoul de la tine. 🙂

      Și nu e deloc mult de-atunci… nu timpul ne desparte, după cum bine mi s-a arătat în nenumărate rânduri. Și nici cuvintele, care, într-un mod paradoxal, sunt dovada vie a faptului că ele au valoare (maximă) doar la momentul la care sunt rostite/scrise.

      Cu același drag te salut, Camelia. La fel cum îl salut și pe minunatul-nostru-vechi-prieten, îngăduitoarea gazdă a ocazionalelor noastre schimburi de nevăzute emoții. 🙂

      P.S. În afară de o amărâtă de adresă, n-am putut să șterg nimic… oricum nu s-ar fi șters nimic…

  7. camelia spune:

    *erată, cu scuzele de rigoare

    „care îşi spuneai ceva”…care îşi spuneau…

  8. Anonim spune:

    Bine ! Ramane asa ,nu ma supar ! P.S. Ramane ,NU !

  9. Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.

  10. zbordefluture spune:

    Chiar daca nu imi fac simtita prezenta… sunt totusi prezenta. De ce nu mai e nimic nou? Eu astept, totusi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: