The darkest night was… a white one!

În urmă cu exact un an am ajuns, brusc, la concluzia că, la 42 de ani, aveam o percepţie total greşită asupra realităţii, în acest cuvânt înghesuindu-se să-şi facă loc, mai mult sau mai puţin agresiv, concepte precum: destin, credinţă, criterii valorice, principii, datorie, iubire, comunicare, întîmplare, minciună, fericire,  blestem, bunătate, răzbunare, orgoliu, încredere, trădare, adevăr, altruism, şi, probabil or mai fi fost câteva la fundul sacului, zbătându-se cu disperare să supravieţuiască în harababura construită de o minte prea încâlcită…

Ceva, într-o noapte, m-a făcut să mă trezesc!

Am înţeles atunci, sub ameninţarea pericolului real de a dispărea, că majoritatea lucrurilor fundamentale pentru mine până în acel moment, stăteau altfel decât le văzusem eu…

Mult prea altfel!

Am înţeles unele lucruri pe care, ca să nu le uit, o să le notez aici, pe pagina asta, la care o să mă întorc, în timp, de fiecare dată când o să simt că rătăcesc drumul…

Am învăţat, în primul rând, că nu există perfecţiune!

Am învăţat că, pentru a putea trăi pe pământ, trebuie să îl simţi permanent sub picioare…

Am învăţat că absolutul nu există la kilogram, ci este doar un reper fictiv care, pentru suflet, joacă rol de Steaua Nordului…

Am învăţat că prietenia există, dar este una dintre cele mai fragile chestii de pe pământ…

Am învăţat că, atât adevărul, cât şi minciuna, sunt lucruri relative…

Am învăţat că anumite lucruri nu se pot schimba niciodată în mod fundamental, însă, în această privinţă, am făcut un pact cu mine însumi să rămân naiv…

Am învăţat că soluţia struţului pentru rezolvarea problemelor nu funcţionează…

Am învăţat că egoismul nu rămâne niciodată nepedepsit! ( Surprinzător… nici faptele bune!  🙂  )

Am învăţat că un om bun nu foloseşte nimănui, atâta timp cât este perceput drept rău…

Am învăţat că poţi face sacrificii imense în mod cu totul inutil…

Am învăţat că unele lucruri pot muri de tot, pe când altele pot muri numai puţin…

Am învăţat că încrederea îşi rezervă dreptul de a muri fără să îţi dea nicio explicaţie…

Am învăţat că deciziile importante nu trebuiesc luate în grabă…

Am învăţat că, atunci când greşesc fundamental, oamenii nu îşi pierd dreptul de a fi consideraţi oameni, iar iertarea nu este un nonsens…

Şi… am învăţat şi un cuvânt nou: Acceptare!

Nu au rămas prea multe constante…

De fapt, singurele constante rămase sunt convingerea că instinctul meu a funcţionat totdeauna, fără excepţie, şi… credinţa!

Anunțuri

21 Responses to The darkest night was… a white one!

  1. zbordefluture spune:

    Cu varsta ne pierdem o parte din naivitatea aia… care … totusi face viata, uneori, extrem de frumoasa…
    Acceptare.. e in viata mea de ceva timp. Iar naivitatea inca imi mai face bine, uneori. 🙂

  2. Jais spune:

    Acceptare…dar niciodată resemnare…abilitatea de a lua lucrurile ca atare si de a trece mai departe se învaţă greu

    • arrowsmaker spune:

      Resemnarea, in cazul acesta, deja e renuntare…

      Acceptarea, insa, e exact ce spui tu: a lua lucrurile ca atare si sa poti merge mai departe.

      Dar…da! nu e greu, e al dracu’ de greu…

      Totusi… merita efortul!

  3. JorJ spune:

    Pielea mea, le-ai invatat pe toate astea, dar biliard tot nu ai fost in stare sa inveti.
    PS: lasa lista deschisa… inca mai traiesti!

  4. arrowsmaker spune:

    Hahaha! Numa’ gura-i de tine!

    Nu am nevoie sa invat biliard ca sa te bat pe tine, ca tu pierzi si daca nu joc 🙂 🙂

  5. arrowsmaker spune:

    Referitor la lista… imediat dupa ce am incheiat postarea, mi-am dat seama ca as putea sa aduc zilnic un update 🙂

  6. Jais spune:

    atunci baga un update cu biliard…for jorj’s sake

  7. Cineva îmi spunea că viaţa e tare interesantă.Acum îmi dau seama şi de ce.În fiecare zi înveţi lucruri noi.
    Brusc,am mai multă poftă de a (mă) trăi.

  8. deea spune:

    Gandeste! Nu ai invatat nimic!

  9. frmshk spune:

    Frumos postul tau, clar. Te indeamna la auto-analiza, vrei nu vrei, te intrebi – eu oare ce-am invatat? Dar, cred ca oricand de multe am insira, tot n-ar fi destule… destule pentru a ne impaca pe noi cu noi…

    Ok… presupunand ca viata te-a invatat toate lucrurile astea… ce s-a schimbat? S-a schimbat ceva? Esti altfel pentru ca vezi, constientizezi, lucrurile in felul acesta?
    Zici ca te-ai trezit… oare?
    Cred, de fapt, ca viata continua, la fel… Gresesc?

    • arrowsmaker spune:

      Da, in mod sigur viata continua la fel, pentru ca… nu cred ca e asa important daca un fir de nisip e negru sau alb, dar de schimbat, eu pentru mine, sunt convins ca s-au schimbat multe…

      Am ajuns, in primul rand, sa vad multe din miile de greseli pe care le-am facut de-a lungul anilor si… ce e mai dureros… o multime de nedreptati…

      Am ajuns sa inteleg de ce, tot timpul, oamenii ma percepeau total diferit fata de ce credeam eu ca sunt…

      Am ajuns sa nu mai incerc sa schimb oameni dragi doar ca sa fie cum vreau eu…

      In plus, dupa cum se poate vedea, am devenit si foarte modest 🙂 🙂 🙂

      • frmshk spune:

        Desigur, modestia trebuie aplaudata!!! 🙂
        La viata ta, in mod particular, ma refeream cand ziceam ca viata continua la fel… sau intrebam…

        Ok, inteleg ce spui… ca vezi lucrurile altfel… dar ce te intreb eu… le si traiesti altfel? Greselile, nu le mai faci? Perceptia oamenilor, in ceea ce te priveste, e alta? Poti accepta lucrurile asa cum sunt, fara sa te mai razvratesti daca nu sunt cum ai vrea? Asta intreb… daca, un om, in felul lui de-a fi, poate schimba, cu adevarat ceva…
        Daca schimbarea nu consta doar in constientizare ci si in modul de-a trai, de-a face lucrurile atunci… da, poti spune ca ai castigat ceva!

      • arrowsmaker spune:

        Da, aspectul acesta este foarte important!

        Cred, insa, ca banuiesti cam cat de dificil este drumul de la a constientiza la a te schimba fundamental…

        Initial, asa am crezut si eu: ca intr-o dimineata la 4.00 am avut o revelatie si am devenit un alt om… Instantly!

        Ciuciu! 🙂

        Sunt convins ca, dupa un an, sunt abia la inceput de drum, dar important este ca am reusit sa pornesc pe el si ca sunt optimist…

  10. frmshk spune:

    Pai, tocmai de asta intrebam… si insistam. Nu pentru ca banuiesc. Pentru ca stiu… cunosc mai bine decat as vrea drumul asta. Revelatii am in fiecare noapte, si le pierd urma in fiecare dimineata!!! Tu poate esti un pic mai departe de atat, eu tot bat pasul pe loc. Stiu, vad, inteleg dar nu fac nimic.
    Parca, cu cat constientizezi mai mult, cu atat e mai greu sa schimbi ceva. Nu stiu, poate fi bine uneori sa putem sa nu gandim… sigur devenim altii asa, pe loc! 🙂
    Dupa un an esti la inceput de drum? Si inca esti optimist? Ai rabdare, nu gluma!!! 🙂 Ce inseamna la inceput de drum… poti sa numesti un lucru, din lista ta de mai sus, pe care l-ai invatat si l-ai si pus in practica si-a si dat rezultate?

    E placut de discutat cu tine, bine te-am gasit! 🙂

    • arrowsmaker spune:

      Sunt mai multe, nu unul singur, dar, repet, in diferite procente 🙂

      De exemplu, consider ca sunt cu 3,5 % mai putin naiv ca inainte. Am inceput sa accept lucruri pe care inainte nu le-as fi acceptat in ruptul capului. Am inceput sa nu mai sar la gatul omului cand nu este de acord cu mine si, unul dintre cele mai importante lucruri, am inteles cat de mult pot sa gresesc si eu, „perfectul”. Lucru care ma face sa pot accepta mai usor greselile celorlalti.

      O prietena imi spunea ca risc sa cad in extrema cealalta…

      Stiu ca e posibil, dar nu ma tem de asta pentru ca, am mai invatat, si chiar am vazut rezultatul, ca atunci cand vrei sa aduci o imbunatatire, trebuie sa incepi cu tine, nu cu celalalt…

      Si sunt multe inca…

      • frmshk spune:

        Ok, suna bine ce spui tu… la partea cu schimbarile. Si e bine, e de bine. Insa, crezi ca e ireversibila, acum ca ” stii ” calea? Adica, procentul de 3,5% castigat in fata naivitatii nu va mai varia, de ex?

        Da, si eu ma gandesc mereu la un lucru… nu poti cere de la celalalt ceea ce tu nu esti in stare sa oferi… echitabilitate, pana la urma… oamenii nu sunt nici pe departe perfecti si nici nu vor fi vreodata, oricat de mult s-ar stradui… si fiecare dintre noi suntem in exact aceeasi categorie, unii intelegem, altii nu, asta e diferenta… (si cred ca e foarte normal ca, pana la gasirea ” solutiei ” optime sa treci si printr-o extrema si prin cealalta)

        Pai… la cat mai multe imbunatatiri asupra propriei tale persoane care sa aiba rezultate in perceptia celorlalti iti doresc… 🙂

    • arrowsmaker spune:

      Multumesc, o sa te tin la curent! 🙂

      • arrowsmaker spune:

        Stiu ca e cam tarziu, dar indraznesc, totusi:
        1. inca sunt la inceput de drum…
        2. e „un pic” mai dificil decat am anticipat
        3. sunt cel putin la fel de optimist ca la ora scrierii articolului 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: