That!

Cred că în seara asta am descoperit ce anume m-ar putea face fericit, în afară de tot ce înseamnă familie…

Poate părea simplu:

De fiecare dată când spun ceva, cel căruia i-o spun, să mă creadă…

 

Patetic, nu?

Anunțuri

38 Responses to That!

  1. Jais spune:

    sau cel puţin să vezi că încearcă cu adevărat să asculte ….la fel de patetic nu?( dar nu pentru cel care are nevoie de asta )

  2. Ada spune:

    Chiar daca minti ?

    • arrowsmaker spune:

      hahahaha!

      Daca n-as fi luat-o drept o gluma reusita as fi spus ca n-ai inteles nimic! 🙂

      Ok, hai sa incercam s-o lamurim:
      de ce crezi ca as putea fi trist pentru ca eu spun minciuni si lumea nu le crede?

  3. mazgalica spune:

    Patetic pentru cel care te crede sau pentru tine?
    Eu cred că patetic este cel ce crede tot ce-i spui.

  4. JAIS spune:

    As incerca sa dau cu presupusul dar nu pot intra in contact cu mama Omida din mine… asa ca spune care e afirmatia ce trebuie musai crezuta neconditionat;)

  5. Jais spune:

    depinde de context si de barajul de pe care sari…vorba lui Jorj…chestie de încredere..dar personal nu cred că există încrederea oarbă decat în cazul nebunilor :). Tb să existe undeva si o urmă de raţionament personal.

  6. Jais spune:

    :)e varianta mea doar
    P.S.tâmpiţi sunt mulţi, dar puţini au curaj să joace cu cărţile pe faţă;)

  7. Bedri B spune:

    Pai aici depinde de idee, fiindca daca tu crezi una, si persoana de langa tine crede cu totul alt lucru, indiferent ca tu ai siguranta ca e corect ceea ce crezi tu, are sa fie cam greu sa convingi cealalta persoana ca tu detii adevarul.
    De aceea de multe ori s-ar putea sa nu fi crezut, ideile tale sa fie blamate … Tocmai fiindca nimeni nu detine adevarul absolut.

  8. Di spune:

    Mi se pare o chestiune de timp…

  9. Bedri B spune:

    Nah, sa nu iti pui niciodata inima si sufletul= viata – in palma unei femei, credeam ca doar ele fac boacane d*astea din prea mult romantism, ori sindrom premenstrual… Nu trebuie sa stie, lucrurile astea se dovedesc, dar nu se vorbeste despre ele, cel putin eu asa consider. Fiindca la un moment dat tu vei iubi mult prea mult, atat de mult incat ii vei putea ierta orice, inclusiv tradarea. Si femeile uneori iubesc prea mult, si arata chestia asta, si nu sunt apreciate. Poate intr-o casnicie da, dupa ceva timp, te bucuri ca ai ramas cu ceva calitativ, dar intr-o relatie in afara casatoriei, ai sa ramai surprins sa afli ca multe femei au inceput sa adopte o gandire masculina. Poate tu esti exceptia ;), gandesti mai altfel, dar daca spunandu-i nu o incalzesti, nu te astepta ca o demonstratie sa o faca ;). Femeile in general pleaca de la ideea ca voi mintiti, e genetic ori se invata in timp. Asa ca pentru noi, cuvintele nu prea mai au o mare valoare, e ciudat, fiindca totusi ne asteptam la declaratii de dragoste ;)) dar cuvintele intr-adevar, nu inseamna prea mult.

    • arrowsmaker spune:

      Da, poate ca eu sunt una dintre exceptii, dar nici macar eu nu cred ca poti ierta tradarea…

      Adica, mai exact, cum ar veni asta? Tu ii oferi celuilalt prea multa iubire si el iti ofera tradare?

      Nu pare tocmai cinstit, nu crezi?

  10. iri spune:

    Buna ziua!

    Va contactez pentru a propune un schimb de link-uri intre site-urile noastre daca sunteti de acord. Site-ul meu este :http://www.loove.info (Titlul: Loove: Sa vorbim ca fetele), in cazul in care sunteti interesat va rog sa-mi da-ti un mesaj cu datele link-ului dvs (url, titlu).

    Multumesc.

  11. Bedri B spune:

    Pai cine a zis ca ar fi cinstit? Singura consolare in cazul unei tradari, este sa astepti ca persoana care te-a tradat sa vada ca nu toti sunt capabili sa iubeasca ca tine. Nici eu nu cred ca as fi in stare sa iert tradarea, cel putin reusind sa promit ca nu o sa i-o reprosez in cazul unor conflicte ulterioare.

  12. Bedri B spune:

    Chestia este urmatoarea, dupa un episod de genul asta e si normal sa iti pierzi increderea. Si uneori, nu trebuie sa ti se intample chiar tie ca sa devi precaut/a dintr-o data, eu, spre fericirea mea am invatat mult mai mult din greselile altora, si acelea, greseli foarte mari. Pana la urma e dreapta vorba, ca nu am sa am timpul (si ghinionul) sa le patesc eu pe toate.
    Cand se intampla sa fi tradat, cred ca ajungi sa te compari chiar mai mult decat te compara partenerul cu persoana respectiva. Si el ajunge sa te compare, in special daca au fost intretinute raporturi sexuale, acum depinde cat de sensibil e si partenerul, exista femei care gandesc asemeni barbatilor si viceversa. Pentru femei nu cred ca tipul ala de gandire e sanatos, dar e ca un vaccin, o mica durere acum ce te fereste de mari dureri mai tarziu. Oricum, o alta problema e aceea ca in cautarea persoanei perfecte devenim imperfecti, asta insemnand ca a fost un moment in care eram potriviti. Stiu persoane care au avut in jur de 5-6 relatii intr-un an, daca e sa facem media, doua luni/relatie … Cred ca devi acru dupa atatea tentative, poate uneori e cel mai bine sa astepti. Poate daca ar fi acum sa intalnesti persoana potrivita, nu e destul de matura, si poate nu ar functiona. Insa ne aflam intr-o perioada a Acumului, nici nu stiu cum sa ii spun exact. Insa chiar si dupa o comanda trebuie sa astepti ospatarul, d*apai dupa persoana potrivita. Exista un timp si un loc insa multora le e greu sa astepte. Oricum, scuze, am vorbit prea mult.

    • arrowsmaker spune:

      Nu trebuie sa iti ceri scuze pentru nimic aici!

      Cât despre aşteptat… mie, personal, mi se pare că unui om îi este cu atât mai greu să aştepte, cu cât timpul pe care îl are la dispoziţie se împuţinează…

      Tu, probabil că eşti foarte tânără, e firesc să vrei să aştepţi până găseşti.

      Dar ceilalţi, care nu prea mai au timp? Ce crezi, preferă să joace totul pe o carte şi să aştepte, sau încep să facă compromisuri şi să reducă din pretenţiile iniţiale?

  13. Bedri B spune:

    Da, sunt tanara, si poate de aceea aceasta nota optimista in cuvintele mele… La un moment dat, cand dupa cum ti-am spus, un om devine imperfect datorita schimbarii patului de prea multe ori, chiar si daca ar avea persoana potrivita alaturi, nu ar fi fericit, fiindca nu ar reusi sa o aprecieze la adevarata ei valoare. De ce? Exista foarte multe lucruri de spus aici. Depinde ce fel de persoana este, daca nu a putut astepta de la inceput persoana potrivita, cel mai probabil si-a pierdut virtutea cu mult timp in urma, si aici nu mai exista o cautare a acelei persoane cu care vrei sa iti petreci restul vietii, ci persoana cu o mai mare flexibilitate in pat.
    Cred ca e mult mai usor pentru doua persoane care nu au cunoscut pe cineva din punct de vedere sexuale sa intemeieze o familie, si casnicia aceea sa fie o reusita. Eu sunt de parere ca exista anumiti pasi care trebuie urmati pentru a obtine nu neaparat fericire eterna, fiindca necazuri are fiecare om, insa pentru a gasi acea persoana care sa fie alaturi de tine indiferent ce se intampla… Parinti mei sunt un exemplu pentru mine, tatal meu a fost imobilizat la pat aproximativ sapte ani, in urma unui accident ce s-a petrecut la aproximativ doi ani dupa ce s-au casatorit. Tatal meu i-a spus ca ar fi mai bine sa isi vada de viata ei, fiind tanara nu vroia sa o tina langa el … insa mama mea s-a opus, si inca sunt impreuna, incurand sarbatoresc douazeci de ani de casnicie. Nu e totul perfect, se cearta si ei, se supara cateodata … insa nu isi pot inchipui sa se desparta. Tatal meu o iubeste pe mama ca pe ochii din cap, si mama la fel. Bine, eu am perspectivele acestea datorita religiei mele, si eu consider ca sunt bune, fiindca privesc la fete de varsta mea care deja au nenumarate relatii la activ, relatii in adevaratul sens al cuvantului si nu sunt fericite, si chiar daca au o fericire de moment, mereu bate la usa o stare de vinovatie, de regret. Unele dintre ele au probleme cu respectul de sine, si nenumarate alte probleme… E important sa realizezi cine e persoana potrivita, sa fi in stare sa accepti defectele altcuiva … fiindca daca tot stai sa alegi si culegi, intr-adevar, pot sa treaca anii si sa fi singur, nu fiindca persoana potrivita nu s-a ivit, ci fiindca am fost prea mofturosi…

  14. Bedri B spune:

    P.S.: conditia tatalui meu s-a schimbat, fiind vindecat in mod miraculos intr-o intrunire religioasa numita Maslinul ce se face la neoprotestanti. A aruncat carjele cu care se sprijinea si a luat-o la fuga.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: