1 > 1

O prietenă îmi spunea zilele trecute că, deşi îşi iubeşte cu adevărat soţul, l-a înşelat … Doar de două ori … De fiecare dată cu altcineva… Şi nu are de gând să repete această experienţă. Dar a făcut-o, şi nu se simte tocmai minunat.

Un prieten bun, şi spun bun ca să se înţeleagă că ştiu bine care este relaţia între el şi soţia lui, lipseşte periodic de acasă câteva ore, sub pretextul că e la serviciu, şi face câte o excursie la iarbă verde, împreună cu câte una dintre cunoştinţele sale, care îl ajută să se relaxeze pentru a fi mai eficient în muncă. Se întâmplă ca uneori să fie o cunoştinţă mai veche, iar alteori mai nouă. Pentru el nu este important acest aspect, ci important este doar să fie o companie plăcută. Omul acesta îşiubeşte soţia! Şi el afirmă că o şi respectă. Lucru care, văzându-i împreună de atât de mult timp, chiar mi se pare adevărat.

Problema de dezbătut este propusă de una dintre cunoştinţele mele virtuale şi sună aşa: este acelaşi lucru?

Presupun că o să fie destule păreri şi de o parte, şi de cealaltă.

Părerea mea, şi o spun de la început pentru că aşa mi se pare corect, este clară: NU!

Greşesc?

Anunțuri

90 Responses to 1 > 1

  1. Ilina spune:

    fii mai explicit, te rog frumos! si… multumesc…!

  2. Ilina spune:

    Oricum , nu o sa fii 🙂 sau macar nu la ora asta :). Si fiindca vorbiram de Arta conversatiei, o chestie care m-a impresionat enorm, este ca atunci cand Daniel o insela…, avea bunul simt sa se mute pe sofa…iar cand „amorul” trecea 🙂 revenea in patul conjugal.
    Prietenul/ prietena o fac??
    Ai luat totul in calcul… pana sa spui raspicat: Nu 🙂
    Tu ai face-o??
    Gresesc punandu-ti aceasta intrebare?!

    • arrowsmaker spune:

      Se pare că direcţia în care încerci tu să conduci discuţia e aceeaşi cu cea pe care o doresc eu: RESPECT!

      Dar e mult de discutat aici, şi multe lucruri de analizat.

      Revenind la întrebarea ta… dacă aş fi fost genul de soţ care să o facă, aş fi făcut-o în aceşti 15 ani de când sunt căsătorit. Şi asta pentru că acum, la 42 de ani, şi dacă mi-aş schimba principiile… ar fi un pic cam târziu, nu crezi? 🙂

      Dar, ca să îţi răspund, totuşi, da! aş face-o! Dacă aş fi sigur că ea ar înţelege exact cum simt eu, de ce aş face-o şi că nu ar însemna pentru mine decât plăcere fizică, da!

      Doar că nu îmi poate garanta nimeni lucrul ăsta. Şi atunci, decât să produc o suferinţă imensă în raport cu satisfacţia pe care aş obţine-o eu… prefer să urmez calea asta…

      Dacă greşeşti?

      Cu siguranţă nu!

      Pentru că asta facem aici: ne punem întrebări şi încercăm să găsim cel mai bun răspuns la ele. Şi o facem în mod public deoarece, oricât de bună ar fi părerea cuiva despre el însuşi… o judecată colectivă este, de obicei, mai obiectivă decât una individuală 🙂

  3. DianaEmma spune:

    Nu e același lucru niciodată, indiferent de număr sau ocazii sau motivații.
    Nu e același lucru nici când două persoane diferite au făcut un astfel de pas de același număr de ori.
    Asta însă nu face pe nimeni mai mult sau mai puțin vinovat sau imoral.
    Poate că uneori e mai grav că ai avut 100 de aventuri decât una; dar dacă aia una era cu cea mai bună prietenă a ei sau cu sora ei (respectiv cel mai bun prieten, fratele)? Devine în ochii unora brusc mai grav.

  4. My Experience spune:

    Mărturisesc că nu am înţeles: dacă este acelaşi lucru… ce anume?
    Că „ea” îl înşeală pe „el” cu „el” o înşeală pe „ea”?
    Sau că „ea” îl înşeală fără a se simţi minunat, faţă de „el” care se simte confortabil?

  5. arrowsmaker spune:

    Da, cred ca aveţi dreptate…Nu am fost suficient de explicit.

    Întrebarea era dacă, ţinând cont (aşa cum spunea o soţie pe acest blog) că majoritatea bărbaţilor au întâlniri extraconjugale ca şi cum ar merge la meci sau ar bea bere, iar majoritatea femeilor nu îşi înşeală soţul decât dacă simt ceva pentru bărbatul cu care vor să o facă, poţi numi „trădare” şi una şi cealaltă dintre situaţii.

    Mai exact, este sau nu acelaşi lucru să îţi doreşti o plăcere fizică în exclusivitate, cu a intra în aşternut lângă cineva visându-l pe celălalt?

    • My Experience spune:

      Arrowsmaker, adică vrei să spui că dacă bărbatul nu iubeşte femeia cu care îşi înşeală soţia, poate să nu se numească trădare? Sigur că poate! Dacă o femeie a fost învăţată să creadă că nu e vorba de trădare, aşa o va primi.
      Pentru altele tot trădare este pentru că aşa au denumit-o cei care au făcut regulile. Mă gândesc la cuplurile alea, cică „open minded”, care îşi aduc şi alţi parteneri de iubire, care se întâlnesc şi cu alţii… Şi mă gândesc deci la cât de relative sunt cuvintele astea!
      Totuşi, şi la prostituate dacă s-ar duce soţul, în condiţiile unei educaţii în spiritul cultivării pricipiului fidelităţii( e interesant de aflat ce a stat la baza cultivării ăsteia), tot trădată m-aş simţi… Sau, dezamăgită de mine? De imposibilitatea de a fi aşa cum are nevoie din punct de vedere sexual? Cred că am putea merge aşadar mai departe şi să ne întrebi: Ce simte de fapt un partener care se simte trădat… Şi ce-i determină pe oameni să fie infideli…

  6. Ada spune:

    Arrows, semeni foarte mult in gandire cu omul de langa mine. Si nu este prima data cand ma gandesc la asta.

    DianaEmma are dreptate, niciodata nu poate fi acelasi lucru. Insa, nici unul nu are vreo scuza. As vrea sa fi intalnit omul care sa-l tina pantaloni (si nu ma refer numai la barbati aici), care sa recunoasca in fata ca a inselat. E vorba de comunicare. De respect. De dragostea aia mare. Daca se presupune ca doi oameni se iubesc pentru ce sa distrugi fericirea doar pentru un orgasm ?

    Sincer ? Eu am recunoscut. A fost doar un sarut, si nu-l iubeam pe baiatul respectiv. Am trecut printr-o perioada amandoi foarte grea atunci, si daca nu i-as fi spus nici pana in ziua de azi el n-ar fi stiut. Dar m-am simtit rusinata.

    Ideea mea este ca inainte de a face acest pas, de a insela, nu mai bine sa se discute cu partenerul de viata ce il/o face sa se gandeasca la aceasta posibilitate ?

    Traim in era comunicarii. Cred ca am putea sa incercam macar sa ne integram in ea.

    • arrowsmaker spune:

      Vorbesti asa pentru ca nu ai mers pana la capat… Dar daca ai fi facut-o, inseamna ca ar fi fost mai mult decat nevoia de un sarut… Iar daca ar fi fost mai mult… chiar fara sa il iubesti pe respectivul (vorbesc de cel proaspat 🙂 ) te-ar fi tinut pantalonii?

      Stiind ca n-a fost doar „un orgasm”, cum zici tu, i-ai mai fi spus sotului sau iubitului?

      Si daca da, ce ar fi trebuit sa inteleaga, sa simta, si mai apoi sa faca el?

      • Ada spune:

        Mie mi se par echivalente. A insela printr-un sarut sau prin ceva mai mult mi se pare a avea aceeasi gravitate.

        Da. I-as mai fi spus. Si nu o zic doar de dragul demnitatii, mai ales ca fiind o discutie virtuala am mai mult curaj.

        Mai departe, cu simtamintele lui… este foarte dificil sa o spun. De fapt, ma intristez doar cand ma gandesc cat de mult l-am dezamagit atunci, nefiind ceva serios. Probabil ca i-as fi stirbit increderea in femeie, oricare ar fi ea. Probabil ca as fi fost o nemernica. Dar, in acelasi timp, daca nu l-as mai fi iubit, nu e vina mea. Eu pun iubirea pe mana divinitatii si a destinului fiecaruia.

        Pentru ca noi suntem intamplari.

        Tu ce ai fi simtit in cazul acela ?

    • Camelia spune:

      Ada, tu eşti o dulce şi o candidă!

  7. Nu este acelasi lucru. Ce face el este mai grav, zic eu. Oricum, nu judec…

    • arrowsmaker spune:

      Nu inteleg. Ce anume, si de ce este mai grav?

      • Ea a inselat accidental, motivele nu le cunosc, pe cand prietenul inseala periodic. In mintea mea cauta la intervale mai mult sau mai putin regulate pe cineva care sa il „relaxeze”, nu regreta nimic si are de gand sa continue asta. De ce? De ce nu se relaxeaza in familie? De ce are nevoie de cineva din afara? Nu acuz, dar el simte ca ii lipseste ceva in relatia cu sotia. Asa vad eu lucrurile. Spuneai si ceva de iubire. Cred ca mai mult este iluzia iubirii sau amintirea ei in cazul de fata. De fapt, eu una nici nu prea mai cred ca barbatii sunt capabili sa iubeasca dupa o anumita varsta. Poate nici femeile…

      • arrowsmaker spune:

        Nu am spus „accidental” … Am spus de două ori…

        Dar a visat acest lucru luni întregi…

        Încă visează…

        El, soţul, după ce a ajuns acasă deja a uitat…

        Chiar îşi iubeşte soţia…

        Şi ea spune că îşi iubeşte soţul…

        Nu sunt însă, ferm convins!

      • arrowsmaker spune:

        Tu spui că nu crezi că oamenii mai pot iubi după o anumită vârstă…

        Eu, fiind deja bătrân, mă văd forţat să te combat…

        Glumeam 🙂

        De fapt, eu cred că există un fel de iubire pentru fiecare vârstă…

  8. El clar nu regreta, dar ea? Regreta? Mai bine nu mai spun nimic, nu sunt casatorita, probabil nu voi fi niciodata asa ca nu mai are sens sa presupun. In conceptia mea totusi, atunci cand iubesti si te simti iubit, cand ai ceva sigur, nici nu viisezi la altii si nici nu cauti mici relaxari. Dar poate sunt eu mai visatoare.

    • arrowsmaker spune:

      Ca nu esti casatorita…inteleg!
      Ca nu vei fi…nu cred ca vreau sa inteleg …
      Dar…de iubit ai iubit vreodata cu adevarat?
      Si daca da, cat timp?
      Mai mult de 3 ani?
      Nu cred!
      Si daca totusi, da, in momentul in care ceva a inceput sa se schimbe, la ce concluzie ai ajuns?
      Ca nu mai e dragoste?
      Sau…dupa tine, dragostea adevarata este 50 de ani la fel?
      Si daca nu, cum o vezi tu, atunci cand va fi?
      Asa, cum zici tu?
      Ca daca te iubeste nu se va uita niciodata cu pofta dupa alta?
      Chiar daca te iubeste?
      hmm…

      • Una e sa te uiti cu pofta dupa altul/alta si alta e sa inseli constant.
        Si ai dreptate, n-am iubit mai mult de 3 ani; ori pt ca n-au mai vrut ei, ori pt ca n-am mai vrut eu.

      • arrowsmaker spune:

        nu, una e sa te uiti cu pofta, alta e sa faci sex cu cineva fara sa simti altceva decat pofta, si cu totul altceva e sa inseli!

        Nu inseli cu trupul bre!

        Ei si… aci te-ai cam apropiat de subiect, desi…no offense dar eram aproape sigur ca altcineva o sa o faca!

        Barbatii pot sa isi foloseasca doar trupul…

        Femeile nu!

        Asta, bineinteles, daca vorbim de o relatie intre doua fiinte umane, nu despre indatoririle inscrise in fisa postului…

  9. Ai spus foarte bine…”un fel de iubire”.

  10. Camelia spune:

    Spinos subiect. Îţi voi spune părerea mea, dar va fi cam lungă ca întindere postarea. Şi fără menajamente.

    Voi aduce în memorie spusele unei fiinţe de excepţie pe care o am în suflet care spunea că cine iubeşte nu înşeală.
    Că de aici cam porneşte totul. Dacă aţi vrea să fiţi sinceri cu voi înşivă. Voi, cei care ştiţi că o faceţi.

    O mică remarcă, dacă-mi permiţi. Amantele sunt atât de arogante. Şi solidare cu cauza. Şi foarte solidare unele cu altele.
    Nu blamez, nu fac afirmaţii, nu aduc acuze, nu azvârl cu pietre. Doar întreb. Nu ar trebui să fie totul limpede şi transparent? De ce femeile care spun că sunt genul totul sau nimic si-au însuşit cu brio statutul de amantă? Au totul, da…înţeleg; au dragostea lui…De ce nu se duc să îi spună soţului: Iubitule, îţi zic aşa de formă, adevărul e că mi-a cam trecut de tine şi mi-a venit de altul. Dar dacă mă gândesc mai bine, parcă şi pe tine te mai iubesc. Ce-ar fi să nu renunţ la nici unul din voi? Cum naiba s-ar simţi soţul dacă ar afla într-o bună zi că i-au fost puse coarne? Pe româneşte.
    Ştii cât de cinic mi se pare când amantele răspund că Ei (bărbaţii? au găsit la ELE ce nu mai aveau acasă?
    Atât de arogante, atât de arogante încât te cutremuri.

    Respect adevăratele iubiri când le recunosc. Nu respect promiscuitatea.

    PS
    Mai am de spus câteva lucruri; nu am terminat…după cum spuneam…spinos subiect.
    Ada, draga mea prietenă, ce ai adresa tu, dacă ar fi să o faci, unei amante…Te întreb aşa, că mi s-a părut că ai oroare de subiect?

    • Camelia spune:

      Ce aş vrea să mai spun de fapt e următorul lucru. E uman să ţi se întâmple să te îndrăgosteşti de altcineva. Asta, fără ipocrizie. Dacă simţi că ţi-e adevărata iubire, nu o lăsa…nu-i da drumul, dacă simţi că e a ta. Dar nu trăi duplicitar. Atât am vrut doar să se înţeleagă.
      Dacă doi oameni se iubesc frumos, să îşi recunoască această dragoste în faţa lumii. Îi datorează acest lucru ei, iubirii, şi lor înşişi. Şi le mai datorează acest lucru şi partenerilor de viaţă pe care îi au.
      Nu poţi clădi ceva pe o minciună. Nu cred că cineva şi-ar dori asta; te vei simţi prins în capcană.
      Atât am vrut să spun, acum ceva mai blând, nu atât de incisiv, pentru că nu vreau să fiu greşit înţeleasă.
      Iubiţi, dar faceţi-o demn. O datoraţi celui de lângă voi. Celor…că sunt doi (nu am vrut să fiu ironică)!

  11. arrowsmaker spune:

    Tot n-am invatat sa vorbesc clar: nu era vorba de amanti in propozitia asta!

    Era vorba exact despre ce am scris in articol!

    • Camelia spune:

      Aha, înţeleg, la mijloc era doar o înşelătorie!Pentru că acesta este exact cuvântul căutat. Sau înşelăciune. Prefer însă înşelătorie.
      Cum se numeşte deci cea care a călcat pe de-a lături, strâmb?
      Rătăcita…să spunem. Că a avut o rătăcire; ba nu…două rătăciri. A treia oară a găsit drumul. Cel drept.Acum regretă, am înţeles. Sau poate că nu am înţeles.

      • Camelia spune:

        Cât despre cel cu iarba verde şi cu picnicul, cred că mai are puţin şi va trece graniţa.

      • Camelia spune:

        Unii rătăcesc prin iarbă; alţii prin paturi; nişte biete suflete rătăcite. Sau or fi rătăcitoare. Adică li se va mai întâmpla?Mă abţin de la comentarii. Eu am un defect; nu îl văd decât pe el în faţa ochilor. Altceva nu văd.

      • arrowsmaker spune:

        Imi permit sa prezic ca il vezi doar pe el atata timp cat nu il ai si inca putini ani dupa aia 🙂

      • Camelia spune:

        Dacă prezicerea ţi se va adeveri, îţi voi spune; păstrăm legătura. Aşa cum se poate numi o relaţie – oricare i-ar fi natura – dintre doi oameni. Legătură. Unele pot fi primejdioase, şi aici se pot încadra şi exemplele tale. Unora poate aşa le place , să trăiască primejdios , chestie de adrenalină! Poate glumesc, poate nu.
        Unii au legături indesctructibile. Cu alţii. Nimic nu le va putea dăuna vreodată. Aceştia sunt dintre cei invincibili. Sunt cei mai de temut. Ei nu, nu se tem de nimic; şi-au testat în timp anduranţa. Rezistenţa. Sunt dintre cei trecuţi prin ciur şi prin dârmon.
        Legăturile au la bază, ca temelie, sentimentele. De tot soiul. De încredere mai ales.
        Acum, depinde de fiecare cum vrea să trăiască.
        Dacă cel despre care îmi vorbeşti că mai caută uneori o comanie, însemnă că ceva îi lipseşte. Şi totdeauna vom dori ceea ce ne lipseşte şi vom face în aşa fel încât să o putem avea. Cu cât vom întâmpina obstacole, cu atât vom fi şi mai îndârjiţi în încercarea de a reuşi.
        Lucrurile sunt atât de simple, nu?
        Cei ce nu simt nimic vor să mai vadă cum e să simtă…cei nemulţumiţi de sau cu ceva îşi caută mulţumirea până o găsesc.
        Nu e nimeni de vină. E in natura omului să dorească. Şi să vrea să aibă.

        În rest, putem să ne ducem cu despicatul firului de păr până-n pânzele albe.

      • Camelia spune:

        Şi ca să îmi închei dizertaţia… În fond şi la urma urmei, suntem animale. Cu instincte primare.
        Ce-i drept, cum spunea Petre Ţuţea, „raţional perfectibile, care se mişcă asimtotic la perfecţiune”.

      • arrowsmaker spune:

        Nu, Camelia, nu regretă… Ba chiar visează la el şi ar face-o din nou, dar i-e teamă să nu-l piardă pe cel lângă care doarme…

      • Camelia spune:

        Dacă nu regretă, atunci o să-mi reiau tonul glumeţ (în aparenţă) şi voi presupune (şi o voi face cu exactitate şi precizie) că vrea şi cu doda…şi cu lelea!

  12. Aici voiai de fapt sa ajungi? Eu una cred ca si femeile pot insela… mecanic, dar asta nu scuza adulterul.

  13. arrowsmaker spune:

    Nici despre scuze nu era vorba…

    Nu intelege, te rog, ca sunt de acord cu una sau alta dintre situatiile descrise initial…

    Vroiam doar sa aflu parerea mai multor oameni despre gravitatea fiecareia dintre ele.

    Da, n-am stiut ca si femeile pot insela mecanic…

    Pot? Femeile care iubesc pot insela mecanic??

    Despre barbatii care iubesc, stiu!

    Dar ce spui tu…chiar nu stiam!

    • Camelia spune:

      Nu, femeile nu pot…excluzând o anume categorie „motivată”, să zic aşa…
      Femeile sunt mânate de iubire…sau măcar de iluzia iubirii.
      Om avea noi automatisme…dar mecanica nu cred că are nimic de-a face aici. Gândesc eu.

  14. alexxa spune:

    o femeie care iubeste nu poate insela, asta-i clar; tragic mi se pare ca un barbat care iubeste poate si „are voie”, din cate spui tu, arrowsmaker….

    • JorJ spune:

      Tocmai ai un exemplu in textul de inceput a lui Robin.
      Mai interesant este ca privite in amanunt inselatul si cu iubirea nu prea au lucruri in comun.

      • arrowsmaker spune:

        Desi cred ca nu esti prea mandru ca sunt reprezentant al aceleiasi specii, eu te apreciez, totusi, ca gandesti cumva asemanator 🙂

        Doar ca, desi am inteles ideea de mai sus, de fapt, demonstrezi ca tu ai inteles exact problema pusa in discutie, cred ca ar trebui un pic reformulat: inselatul si tradarea tocmai la iubire si incredere se refera, dar iubirea abordata fizic si sexul de relaxare…chiar nu au nimic in comun.

        JorJ e de acord!

        Anybody else?

        Nu prea cred, pentru ca banuiesc ca toti barbatii o sa fie de acord cu mine si toate femeile o sa ma blameze… 🙂

        Mai putin Camelia, probabil, care dovedeste o inexplicabila cunoastere a psihicului masculin…

      • Camelia spune:

        Mai puţin Camelia care îţi va răspunde că genetic nu sunteţi structuraţi minogami; asta am spus-o odată…Şi că vi se întâmplă măcar O DATĂ dacă nu de mai multe ori să gândiţi cu centrii lombari situaţi…cam de la brâu în jos. Iertare, nu am vrut să sune a ofensă!

      • Camelia spune:

        *monogami…pune „o” în loc de „i”!

  15. Ada spune:

    Eu i-am trimis o scrisoare la mine pe blog unei amante Camelia. Dar inteleg la care dintre amante te referi. Eu as incerca sa aflu daca il iubesti catusi de putin. Iar daca el ar iubi-o, probabil ca i-as da drumul. De tot.

    N-as vrea niciodata sa o cunosc, sincera sa fiu, daca ar exista una. Niciodata. Pentru ca m-as compara cu ea, m-as simti umilita, mica. Eu sunt pe principiul comunicarii intre mine si el. Intre toate cuplurile ar trebui sa existe. El mi-a spus (de 3 ori) ca a fost atras de unele femei. Mi-a recunoscut fara macar sa aduc eu subiect asa ceva. Si mi-a spus ca nu a inceput nimic cu ele pentru ca de fiecare data cand ma intalnea si vedea cum il privesc, realiza ca nicaieri nu e mai bine decat la mine.

    Mai trebuie sa recunosc inca ceva. Mi-ar fi placut sa fi stiut dinainte sa-mi spuna el, ca sa stiu cum sa comport si cum sa-l atrag. Mi-ar fi fost frica daca m-as fi certat o data cu el si el s-ar fi gandit „cu tipa aia de care ma simt atras nu cred ca as avea cearta asta […]”. Dar el ma iubeste asa cum sunt. Cel putin deocamdata. Nu pretind ca o iubire dureaza pentru totdeauna, dar daca ti-e scris, dureaza.

    Si cred ca gresesti Arrows cand spui ca barbatii pot insela cu trupul. Asa si ? Cand iubesti un om nu-i dedici totul ? Pana si trupul ? Daca nu i-l dedici, atunci hai sa se sarute toti barbatii cu toate femeile pe care le cunosc, pentru ca oricum iubitele sau sotiile lor nu s-ar supara, ca doar ele nu pot insela cu trupul, dar ei pot.

    O sa zici ca e diferenta intre sex si dragoste. Da, este. Una enorma. Dar asta nu inseamna ca daca faci sex cu o femeie care e sotia ta nu inseamna ca nu-ti inseli partenera. E vorba ca… IMPARTI ceva al tau cu ALTCINEVA. O relatie inseamna sa-ti imparti bucuriile, tristetile, toate nimicurile cu persoana care o iubesti.

    Poate sunt idealista sau sarita de pe fix, dar nu cred ca spun prostii.

  16. Ada spune:

    Am gresit. ” as incerca sa aflu daca il iubeste” si „cu o femeie care nu e sotia ta”

    Imi cer scuze. M-am grabit cand am scris.

  17. JorJ spune:

    Femeile si barbatii inseala in egala masura.
    Clar.
    Doar privit sub un anumit aspect barbatul are o predilectie sporita in acest sens, lucru care reiese si din postarea initiala a lui Robin, unde barbatul cu pricina actioneaza instinctual, animalic. Poate fi etichetata ca o chestiune de ordin fizic, dar si una de ordin psihic in ce priveste capacitatea de control a instinctului.
    Sunt oameni care au o dorinta de neoprit… si nu o opresc. Simplu. Si da, chiar exista posibilitatea reala sa o iubeasca sincer pe cea cu caracter permanent.
    Cum spuneam, an animal thing, not necessary wild… mi-o trag cu mai multe dar ma reproduc cu una singura.
    (…)
    Fata ar face bine sa vorbeasca, dupa care toate vor fi rezolvate…mai bine sau mai rau, dupa caz, dupa oameni, dupa noroc…se va elibera.
    Acuma, na, si cu dansa-n transa si cu factuile platite la intretinere.

    In concluzie si ca o opinie pur personala, indicat este sa nu se ajunga la astfel de situatii, dar nu intotdeauna ne ies lucrurile cum vrem, asadar la cate orori se pot petrece intr-o familie, adulterul ca fenomen infantil, izolat si fara repetitie este dintre cele mai digerabile. Explica, discuta, lamureste… si suporta consecintele. Simplu. Asta este.
    Sansele de a merge mai departe sunt considerabile.

    Si Robin… ce-i cu atata curvasareala frate? 😕 😛

    • arrowsmaker spune:

      Stai, bre, ca inca nu-i tot!

      Mai urmeaza…

      Dar, ca idee, imi place cum gandesti!

      Referitor la dorinta de neoprit… da, sunt oameni care o au si… cu rusine recunosc ca ma numar printre ei…

      Bine, probabil ca daca n-as fi beneficiat de acea capacitate de control al instinctului despre care vorbesti… n-as fi recunoscut ca o am 🙂

    • arrowsmaker spune:

      Si pe urma, de exemplu, aseara am navigat prin niste lanuri de floarea-soarelui mirifice, cu aparatul de fotografiat in mana… Dar daca nu stiu ce sa fac cu el… degeaba. E prea complicat pentru mine!

      Si atunci, abordez si eu subiecte mai simple! 🙂 🙂

      • JorJ spune:

        Cu ce pana mea ai navigat tu prin lanurile de floarea-soarelui?
        😀 😛
        Robin… te-ai dilit? 😕
        Prin lanuri te plimbi, alergi, faci ce vrei tu, dar nu navighezi. 😕

        Ori iti este prea dor de mare, ori ai luat o doza excesiva de internet.
        Navigatorule 😛
        Robinson Crusoe.

      • arrowsmaker spune:

        Am fost sa iau pepeni, iar la intoarcere am furat porumb pe care l-am fiert la ceaun, iar pana sa ajung acasa am navigat (na!) prin floarea soarelui, de unde am furat cate 3 exemplare mici si dragalase pentru fetele mici si una mare si dragalasa pentru aia mare.

        Ei ii plac margaretele, dar… ma descurc si eu pe plan local, cum pot!

        Vrei sa postez o poza cu ele in galeata cu apa?

        Cu florile 🙂

      • JorJ spune:

        Cu Dacia ;-? Ok 😀
        Data viitoare ma bag si eu…

      • arrowsmaker spune:

        Data viitoare o sa fie peste o ora, dupa ce termin berile astea…

        Cat crezi ca face offroadul tau din galati pana in zavoaia? 🙂 🙂

        Ca te iau si la o scalda in canalul de irigatii si la un bowfishing tot acolo…

      • arrowsmaker spune:

        Auzi ba, ia las-o-n spume, ca de la inselat nevasta am ajuns la pescuit cu arcu’…

        M-ai derutat, pana la urma 🙂

        Profiti de slabiciunile mele de strabunic expirat, cum zicea o dulcica p’acilishea! 🙂

      • JorJ spune:

        Pai si cine conduce bre?
        Azi, nu! Ca am de baut… mult!
        Dar ideea nu-i rea si multumesc de propunere.
        Vreau sa ma abandonez zilele viitoare pe la Corbu sau Vadu pe-o bucata de plaja uitata de lume fara tipenie de om pe ea.
        Te tenteaza?
        😀 😀
        Dar totusi ca sa-ti raspund la intrebare… depinde cum merg… aaa scuze navighez.
        Daca merg de-a dreptul prin lanuri ajung mai repede, dar nu cred ca e o idee buna.
        Ai vazut la Transilvania Adventure Trophy, la Deva ca a iesit scandal mare ca au intrat prin gradinile oamenilor.

      • arrowsmaker spune:

        Aloooo!

        JorJel, tata…

        Ma incanta groaznic ideea de abandonare „pe-o bucata de plaja uitata de lume fara tipenie de om pe ea”, cum zici tu…

        Ca n-am mai facut-o de cand trageam cu obuzierul de deasupra cazematelor…

        Dar, sincer, si fara suparare… desi arati foarte bine in poza aia in care nu mai stii unde-i om si unde-s bitzi, pentru secventa asta prefer, totusi, o femeie 🙂 🙂

      • JorJ spune:

        Apoi… ti -au zdrunciant rau creierii de la atata tras cu tunu’… ai ramas cu sechele de la Capu Midia. Buuuummm 😛

        Serios, nu veau frate sa te fugaresc pe plaja cu splipul in vine. Nu io…
        Mai multi…ca ne adunam o gasca mai mare. 😀

        Glumesc…
        Era sa-ti zic weekend placut, dar abia a inceput saptamna. :p

  18. arrowsmaker spune:

    My Experience, e foarte buna propunerea ta!

    Desi, cred ca ar fi bine sa o abordam sub trei aspecte diferite.

    Deci, la propunerea lui My Experience, topicul devine:

    1. Ce inseamna cu adevarat tradare.

    2. Ce simte un partener care se simte tradat.

    3. Ce-i determina pe oameni sa fie infideli.

  19. Ilina spune:

    Mi-e din ce in ce mai greu sa te urmaresc :)…

  20. anca spune:

    Pt mine nu! Ah, stiu ca nu pe mine ma intrebai, dar incerc sa ma bag si eu in seama 🙂 POT??

  21. Ilina spune:

    Arrow… ,ti-am purtat o mare de grija…Ce sa te urmaresc sau sa ma gandesc sa-ti raspund la intrebare, singurul meu gand a fost cum sa-l fac pe jorj sa nu te mai fugareasca :)…
    La multi ani, trei treis’pa :)! sa ai parte si de o suta pa 🙂 cu noroc si iubire!

    • arrowsmaker spune:

      Păi… o modalitate ar exista, dar nu pot să îţi cer asta pentru că nu te cunosc încă!

      Ştii, oamenii preşedintelui, când acesta era atacat, săreau în faţa lui cu peptu’ dezgolitu’, să încaseze glonţu în locul domniei sale.

      Numa că eu, în afară de faptul că nu sunt preşedinte (încă), nici nu am nevoie de scut în faţă, ci în spate!

      Dacă încă nu te-am descurajat, dă-mi de ştire! 🙂

    • JorJ spune:

      Poi si asa… fara nimic de baut?! 😕

      • arrowsmaker spune:

        E clar ca tre să dai de băut gârlă, că mi-a zis mie cineva că ilina e frumoasă 🙂

        Понимаешь?

      • JorJ spune:

        Robin… eu nu stiu o iota rusa. Cu multa greata am invatat ceva in liceu… ne obligau pentru ca toate comenzile de pe bordul navelor erau in rusa… dar dupa aia mi-am dat Format C:/… stii tu… ceva cam cum ai facut tu cu Delete la blogul tau 😛

        Dar… stiu ca rusoaicele te fac KO la bautura oricat de mult ti-ai lubrefia tu peretii stomacului cu ulei sau cate felii de mar ti-ai arunca in vodka… chiar asa o sa schimb menta de la Caipiroska cu doua felii de mar 😉

        S-apoi Robin stii si tu prea bine ca la betie orice femeie e frumoasa…
        One more Tuborg please 😉 😀 🙂

        Aaa… si te rog ceva Robin… nu mai folosi niciodata in dialogul nostru intrebarea „Intelegi?”. Am urat-o de cand ma stiu. Cand intrebi pe cineva la final „Intelegi?” este ca si cum i-ai vorbit de pomana (asta asa ca asa ma exprim decent). 😛

    • JorJ spune:

      Am uitat… spre rusinea mea.
      Multumesc Ilina pentru urari. Si tie iti doresc toate cele bune.

  22. Ilina spune:

    TRĂDÁ, trădez, vb. I. 1. Tranz. A înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul etc. ♦ A fi neloial față de cineva sau de ceva. ♦ A se abate de la o linie de conduită, a dovedi inconsecvență față de o acțiune, de o idee etc. ♦ A comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie; a înșela. 2. Tranz. (Despre facultăți fizice sau psihice) A nu mai funcționa (bine), cauzând dificultăți. Memoria îl trădează. 3. Tranz. și refl. A (se) da pe față; a (se) da de gol. – Din lat. tradere.

    Infidelitatea este o nestatornicie in sentimente, o incalcare a credintei conjugale.
    Te las pe tine sa faci diferenta…
    Nu spun ca mi-ar place sa am pe cineva infidel langa mine, dar stiu ca m-am simtit(m-as simti) de o mie de ori mai rau sa fiu tradata… E groaznic, trust me… si sincer nu-ti doresc…

  23. Camelia spune:

    Vacanţă aşa cum îţi doreşti! La întoarcere, dă un semn! Salută-le, cu tot dragul, pe cele două podoabe ale vieţii tale!

  24. Mona spune:

    Eu nu-i înţeleg deloc pe oamenii ăştia. Îmi pare rău, dar mintea mea refuză să înţeleagă 😛

    • arrowsmaker spune:

      Hahahaha!

      Probabil că sigur glumeşti…

      Că dacă totuşi nu glumeşti, e tare interesant cum ai reuşit tu să-ţi dezveţi ursul de mâncat miere fără să înţelegi de ce mănâncă ursul miere 🙂

      • Mona spune:

        Vai, vai… de-ai şti tu experienţele mele cu persoane care înşeală :)))))) I could tăvăleit myself on the floor 😛
        Iar în experienţa mea personală cred că am fost foarte clar de la început: accept şi mă lupt să trec peste toate neînţelegerile ce pot apare, cu excepţia: înşelat + minciuni 😀

    • arrowsmaker spune:

      De fapt, ceea ce pare să nu înţeleagă lumea asta, este faptul că nici ursoaica n-are nicio treabă cu mierea, nici viceversa!

      Fiecare are locul şi rolul ei în pădure!

      • Mona spune:

        Nu ştiu ce e… (noroc, ştiinţă, experienţă) să ai un partener în care te poţi încrede. Cert e că rezultatul e fooooarte bun 😀

  25. Camelia spune:

    Vezi că ţi-am udat florile şi ţi-am şters praful de pe săgeţi. Şi în timp ce eram ocupată cu dereticatul mi-a venit o idee pentru o nouă dezbatere…mi-am adus aminte de întrebarea pe care mi-ai adresat-o…ştii tu…aceea cu „ce aş face dacă EL mi-ar spune”…mai de parte ştii cum îţi suna întrebarea!

    Bucură-te de linişte şi amuză-te! Să dai de ştire când te întorci!

    • arrowsmaker spune:

      În primul rând, mulţumesc pentru amabilitate!

      Încă nu am plecat, dar plec în câteva zile.

      Da, poţi fi convinsă că ştiu continuarea întrebărilor pe care le adresez oamenilor şi a răspunsurilor la întrebările lor, pentru că n-o fac doar pentru plăcerea conversaţiei 🙂

      Sincer…dezbaterea mă interesează mai puţin, pentru că e puţin probabil ca mai mult de un procent infim din cei care o să comenteze o să-şi recunoască sincer egoismul caracteristic momentului alegerii 🙂

      În schimb, mă interesează foarte mult răspunsul tău la întrebarea ta…

      Chiar dacă… mai multe zile înseamnă un pic mai mult timp decât „răspunde repede, fără să te gândeşti” 🙂

  26. JorJ spune:

    Hai ca incerc sa-l pun cu alata formula caci mai sus s-a postat doar link-ul. Sa vad daca merge:

  27. JustDreams spune:

    Hmmm, cred că este un subiect pe care-aș simți (de foarte multă vreme) nevoia să-l dezbat îndelung, dacă, și numai dacă, aș putea renunța la anumite blocaje, ce m-ar împiedica să vorbesc deschis și public despre el. (Cred c-aș fi și extrem de subiectivă, pe deasupra.)
    Oricum, răspunsul meu „simplu” de-acum ar fi: da și nu – depinde de atâția factori, încât este foarte dificil să hotărăști cu certitudine în care parte se înclină balanța adevărului. Dar mai bine mai aștept, nu mă grăbesc să-l dau…

    P.S. Îmi pare bine de cunoștință. 🙂

  28. arrowsmaker spune:

    Pai… eu zic asa:

    Daca lumea te cunoaste sub acest nume, intra cu altul, elimina blocajele si vezi ce iese 🙂

    • JustDreams spune:

      De parcă n-aș fi sub sub același tip de anonimat sub care sunt acum. Aceeași pălărie…nu e vorba de asta, e vorba de faptul că nu mă pot dedubla, tot în pielea mea ar trebui să stau. Și, dacă mă gândesc mai bine (la lumina zilei), pot vorbi lejer despre asta, la câtă sete aș avea s-o fac. Și o spune un om care nu și-a înșelat partenerul de viață timp de 13 ani. Nu trupește. Dar ar fi avut toate motivele s-o facă! Și e pe cale s-o facă în orice clipă, la câte dorințe și nevoi neîmplinite are.(Haha, ce simplu și confortabil e să vorbești despre propria-ți persoană ca despre un simplu străin.)

      • arrowsmaker spune:

        ” e pe cale sa o faca” sugereaza ca inca mai esti cu el.

        „la câte dorințe și nevoi neîmplinite are” … cred ca nu necesita comentarii.

        Si atunci? De ce nu ai facut-o?

        Eu stiu de ce nu am facut-o 14 ani!

        Tu… stii?

      • JustDreams spune:

        Nu știu exact…un soi de cocktail, o combinație de neputință, lipsa de curaj și câteva principii bolnăvicioase, ornate delicat și subtil cu absența unei nevoi fizice reale. Plus satisfacerea pe alte căi, deghizat, a nevoilor afective, compensarea lor fiind oarecum posibilă astfel (fapt ce a dus desigur la amânarea luării unei decizii concrete). Probabil mai sunt sunt altele, a ajunge să te complaci, și chiar să te resemnezi, într-o relație care nu mai funcționează de ani, în care nu mai ești de mult prezent cu sufletul, e atât un păcat grav, cât și o sursă continuă de frustrare și suferință. Dar și un lucru de neînțeles pentru cei care nu trăiesc în interiorul unei astfel de situații. Cel mai ciudat este că am asistat de-a lungul anilor la prăbușirea multor cupluri din cercul nostru, cărora le ridicasem un fel de soclu al idealului, atât de fericiți păreau în relația lor. (Probabil m-aștept și eu la o statuie din partea cuiva, din clipă-n clipă.)

        Ia uite ce mult am scris…:)

  29. arrowsmaker spune:

    BTW… Ce cauti la 5 dimineata la calculator, bre?

    Sa fie, oare, chiar atat de grav pe cat mi se pare mie??

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: