Un coleg al meu avea o relatie foarte frumoasa cu o fata… Iar fata avea un iubit… de mai multi ani…
De fiecare data dupa ce se intalnea cu ea, prietenul meu imi spunea cat de fericit este.
De curand, fata si iubitul ei s-au casatorit.
De atunci, nu mai vrea sa il vada pe prietenul meu, iar el e distrus… Casatorit, dar distrus…
Nu intelege ce rol a jucat pentru fiinta aceea daca a putut sa renunte asa usor la el… „Care e diferenta?”, ma intreaba el.
Zilele trecute imi spunea o fata ca rolul acesta se numeste… „la dispozitie” 🙂
Asa sa fie, oare?
Arrowsmaker's blog 
Sunt oameni cu diferite conceptii.
Eu am intalnit cazul asta mai des la barbati. Pana la casatorie, aveau amante cu duiumul si aventuri, chiar daca pe fata isi ridicau in slavi iubita/logodnica… si dupa nunta… nimic.
De femei n-am prea auzit…
Unii chiar cred ca e ok sa inseli pana la casatorie, si dupa aia trebuie sa fii usa de biserica.
Dar… ma gandesc ca si asta ar fi doar o scuza… ea astepta momentul prielnic sa scape de el, si l-a ales pe asta…
Îmi e foarte cunoscut ce spui tu în prima parte.
Dar nu înţeleg un lucru:
De ce, având un iubit, e nevoie să aştepţi un moment prielnic să îi spui celui cu care l-ai înşelat, că nu mai vrei să te întâlneşti cu el?
Poate doar, dacă e un om foarte agresiv şi tu unul foarte slab…. din teamă. Deşi… e discutabil.
Dar altfel?
Nu e vorba doar de agresivitate.
Poate chiar din contra. Ii era frica sa nu ii faca scene, sa planga, sa o implore sau sa faca vreun gest necugetat.
E totusi neplacut sa te desparti de un om chiar daca e vorba de amant. Tot nu stii sigur cum va reactiona. Poate nici ea nu gandea logic si avea impresia ca o sa incerce sa ii strice planurile cu nunta.
Sau ea nu avea curajul sa ii spuna, si a preferat sa astepte sa se adune niste chestii, sa se indeparteze usor usor de el… si faza cu nunta e mai mult decat potrivita ca motiv.
E complicat.. Poate e doar un motiv sa lase in urma ceva ce nu avea puterea sa o faca la un moment dat…
Prietenul tău era îndrăgostit, nu fericit. Când doi oameni se îndrăgostesc, fiecare vine cu fericirea lui şi şi-o aşează între ei. Ceea ce nu înţeleg este de ce mulţi spun că sunt fericiţi doar atunci când iubesc. În restul vieţii tale ce faci? Îţi trăieşti nefericirea?
Dragostea te desăvârşeşte, îţi dă acele tresăriri ce te fac să deschizi ochii în miez de noapte fără vreun aparent motiv.
Dar fericirea nu i-o ruga altuia. Este în tine. Nu vine nici din stânga şi nici din dreapta. O ai. Iubirea îţi amplifică o stare şi îţi dă aripi, da. Dar asta nu înseamnă că inafara ei nu mai exişti!
Dragostea este altceva. Acel ceva magic. Când ţi se duce, eşti sfârşit. Îţi simţi inima sfărâmată, dar şi pentru aceasta medicii au găsit o explicaţie logică. Tensiunea. Ca şi atunci când simţi că inima îţi sare din piept…aşa de puternic bate când te gândeşti la celălalt. Se cheamă tahicardie ritmul accelerării inimii.
Frumoasă tahicardie!. Ce ţi-e şi cu dragostea asta.
Cred că fata în cauză găsea la unul ce nu scotea la iveală celălalt pentru că poate nu avea.
Unul avea ceea ce nu avea celălalt. Cred.
Ea nu l-a înşelat nici pe unul…nici pe celălalt. S-a cam înşelat pe ea însăşi! A ales îndemnată numai de ceva ce doar ea ştie. Dacă se va întâmpla să regrete timpul îi va arăta.
Prietenul tău trebuie să înveţe că dragostea, atât cât este, e splendoare, şi dacă a trăit-o şi apoi nu, înseamnă că nu i-a fost să îi fie mai mult. Aşa a fost să fie! Şi să nu încerce să înţeleagă pe mai departe, pentru că nu i-ar folosi la mare lucru.
Poate îi va pune ei vreodată întrebarea…în caz că şi-ar mai dori răspunsul.
Dar mă cam îndoiesc!
Raspunsul la întrebarea de ce…este laşitatea de a-ţi asuma să îl priveşti pe celălalt drept în ochi. Nu poţi să o faci, pentru că simţi că prin ceea ce ai făcut nici tu măcar nu te mai poţi privi.
Îţi recunoşti, aşadar, greşeala. De a te fi jucat. Deşi trecuse vremea jocului. Iar dragostea nu e o joacă de copii. Poate pentru unii care o iau în derâdere. Aceia vor sfârşi singuri într-o bună zi, pentru că viaţa le va juca o amară festă.
Ai spus bine: prietenul tau era fericit.Dar ea ? Ea era la fel de fericita? Poate ca al tau prieten era prea orbit de propria fericire(care de fapt e pasiune) sa mai poata vedea starea ei de spirit.Asa cum am spus, faimoasa fericire a „nefericitului” tau prieten se numeste de fapt pasiune, iar cum pasiunea nu tine o vesnicie, probabil ca la ea a trecut mai repede.
A ales in cele din urma linistea unui camin alaturi de o persoana care in canceptia ei ,poate oferi acest lucru.
Bineinteles ca nu se exclude nici varianta cu „la dispozitie”.Sau poate ca s-a plictisit de individ si atunci..altul.
E bine sa mai cunosti si alte persoane.Ti se largeste orizontul!(GLUMEAM)
Inseamna ca nu a fost o relatie reciproca. El si-a imaginat asta, fara sa se uite clar la ea. Si in acelasi timp, el stia de iubitul ei si de drepturile ei de a face alegeri. Si atata timp cat a acceptat sa fie numarul 2, a fost „la dispozitie”…
De ce acceptă un bărbat rolul de nr. 2, ştim, floaredemai. Din păcate, acest lucru se întâmplă, şi încă destul de des. Tot ce îi rămâne de făcut, după părerea mea, e să bea câteva găleţi de apă.
De ce ar avea, însă, o femeie nevoie de un nr.2, atâta timp cât are un nr.1 pe care îl iubeşte?
Sa luam un exemplu.
Sa zicem ca nr. 1 e de casa. Baiat bun, de casa si tandru care ii ofera stabilitate, o relatie armonioasa si frumoasa, iubire… dar ea inca nu se simte prea de casa.
Si atunci vine nr. 2 la perfectie. Poate nu ii ofera la fel de multe ca nr. 1, dar ii ofera partea de aventura de care ea inca mai are nevoie (si pe care nu o vrea de la nr.1 in niciun, neaparat altcineva).
E acea excapada, acea traire a anilor de tinerete si libertate… libertate inteleasa de unii ca posibilitatea de a avea mai multi parteneri disponibili in acelasi timp.
Stiu ca aici nu suntem de acord in privinta unui lucru: iubirea nu este totul. Si in general simtim nevoia sa completam lipsurile pe care le simtim. In exemplul tau se poate bine merci ca lipsul sa fi fost nemultumirea ca nr. 1 nu o luase de nevasta (de cati ani erau impreuna, apropo?). In principiu, daca nr. 1 nu o completeaza pe femeia de langa el, ea va simti nevoia unui nr. 2. Din pacate, unele femei recurg la aceasta dualitate pentru ca sunt prea slabe sa renunte la nr. 1 (desi nu le completeaza, nu excludem iubirea, iar asta le face slabe). Dar se poate sa si gresesc…
De ce oare cred ca, daca ai sti cu adevarat ce e aia, ai crede ca e totul?
Am simtit si eu ca e totul, dar cel putin situatiile in care am post pana acum m-au facut sa cred altceva. Nu stiu, mai am de trait si de invatat, dar nu exclud ca s-ar putea sa ajung la 40 de ani si sa imi sustin teoria in continuare.
Chiar şi în condiţiile date, tot nu îţi pot dori aşa ceva 🙂
Eu aveam 22 de ani atunci şi n-aş putea spune că eram mai puţin pretenţios decât eşti tu acum…
Acesta e un lucru care se întâmplă, Oana! Nu ai tu ce să faci în sprijin sau împotrivă. Faptul că încă nu ţi s-a întâmplat demonstrează, după părerea mea, că subconştientul tău are standarde mai ridicate decât eşti tentată să crezi.
O să se întâmple…Ţi-aş putea garanta asta!
Până atunci, profită de libertate şi…experimentează! 🙂
Fără nicio legătură…
Îmi place mult ultimul tău post!
Păcat, însă, că există persoane atât de uşor iritabile 🙂
Poti sa comentezi, daca vrei 😀 iritabilitatea altor persoane nu ar trebui sa fie problema ta.
Acasă la mine mă descurc 🙂
Dar când sunt în vizită… prefer să ascult gândul nerostit al gazdei şi să nu îi irit ceilalţi oaspeţi.
l-a ales pe cel mai frumos. ce e asa de greu de inteles…ce sa ne mai menajam atata?;))
Corect! Daca arata mai bine iubitul decat „nefericitul” , logic ca alegerea era evidenta. Atunci de ce se mai mira?
Bun! Dar atunci de ce mai avea nevoie de „nefericitul”, dacă iubitul arăta mai bine şi oricum avea de gând să rămână lângă el?
Plictiseală?
Foloase materiale?
Asta-i din ciclul (citatul e modificat)
„Femeia nu inseala pentru ca amantul e mai frumos, mai destept, mai bogat; ci pentru ca e altul”
Unii se plictisesc cu acelasi partener oricata diversitate ar fi in relatie.
Unele lucruri trebuie rezolvate, altele acceptate.
Aici a fost vorba de alegere. Dragostea de-a sila nu se poate.
Cât despre ,,ea”… există persoane care le face plăcere să facă lucruri din astea, la care li se pare prea greu să se gândească la ce vor, la consecinţe…
Doar că roata se întoarce şi la toţi ne vine rândul. Asta mi se pare că scapă oamenilor ăstora.
Le place să creadă că se pot bucura de orice şi oricine după bunul plac şi urmările nu mai contează.Dar surpriză… până la urmă tot vin 😛
Mona, din punctul ei de vedere, cred că lucrurile stau întocmai cum le-a gândit! Şi-a văzut de viaţă, aşa cum o vede ea, iar acum şi-a întemeiat o familie şi se transformă în gospodină.
Sau… te referi la ce a lăsat pe unde a trecut? Probabil că nu îi pasă.
Eu nu spun că procedează bine; dar nici nu cred că e cineva acolo sus, care notează în carneţel şi apoi trimite amenda.
Dar nu cred ca avea nevoie de „nefericit” si nici nu cred ca din plictiseala intri in patul altuia.( Te mai uiti si la fata omului ce dumnezeu!) Cat despre foloase materiale… nu ai precizat situatia economica a individului si oricum nu mai e in trend sa stai cu unul pt banii din cont.
Pote ca doar a vrut sa „mai schimbe meniul” ca sa zic asa.
Când vine vorba de bărbaţi, ştiu sigur că ai dreptate.
Dar e posibil, oare, ca o femeie care iubeşte un bărbat, să simtă nevoia să mai schimbe meniul?
Poţi detalia?
Care diferenta? Si barbatii si femeile sunt tot fiinte umane si au sau nu au suflet. Poate ca nici nu iubeste cu adevarat. De ce sa se complice?
Am impresia că unii oameni vorbesc despre iubire fără să aibă nici cea mai vagă idee ce înseamnă asta. Nu mă refer neapărat la tine. Oricum, am în plan să ating şi problema asta odată.
Ceea ce vreau să spun acum, este faptul că toţi oamenii au suflet, Maryliyn… TOŢI!
De acord cu Arrows: Toti vorbesc despre iubire, fara macar sa o fi aflat… E mare diferenta sa spui simplu,… ca iubirea exista …
Din ce au spus unele persoane pe acest blog, o femeie nu înşeală dacă nu simte nimic. Au greşit?
Sunt si femei ca barbatii (generic vorbind), care inseala si fara sa simta nimic, doar de dragul placerii fizice. Nu trebuie generalizat. Sunt femei si fara pic de sensibilitate.
Dacă nu aş fi citit nimic de pe blogul tău, DianaEmma, din ce scrii aici aş fi tras concluzia că în spatele acestui nume suav se ascunde un misogin 🙂
De fapt, cumva, aici vroiam să ajung… Acesta este obiectivul acestui post.
Totdeauna am susţinut ideea egalităţii dintre bărbaţi şi femei. Dar… hai să luăm conceptul acesta cu tot ce implică el… Cu bune şi rele. Nu numai cu ce ne convine fiecăruia.
Mulţumesc pentru ajutor!
🙂
Nu esti misogin sau feminista daca recunosti ca anumiti oameni, fie ei barbati sau femei, au o idee extrem de larga asupra libertatii, pe care unii ar numi-o lipsa de moralitate sau de caracter.
Emma Diana, Diana Emma,
Se vede ca libertatea de care vorbesti te-a ocolit pana acum … iti doresc totusi sa te ocoleasca si de acum inainte … (spre binele tau, nu de alta).
Vorbim uneori de ceea ce cred altii ca e bun … caci daca ni s-ar aplica direct noua, n-ar trebui decat un pas pana la a ne simti suflete irosite.
daca nu se casatorea, mai vroia sa-l vada. si totusi pana sa se casatoreasca se intalneau.
nu inteleg de ce unii se schimba asa mult, aduca nu inteleg cum ii poate schimba o hartie..
Nu eşti singura care nu înţelege, Ruxi 🙂
Ruxi, nu ii schimba hartia.
Ii schimba propriile mentalitati si conceptii asupra hartiei.
Adevarul e ca te cam leaga hartia aia. De aici si teama de casatorie a unora…
Maryliyn, la tine ştiu că nu e nicio problemă cu hârtia… 🙂
Şi atunci, dacă nu te împiedică, cu ce te deranjează?
Remarcabil numărul de scenarii posibile…cu interpretările aferente…”interesante” concluzii.
Admir claritatea şi maturitatea gândirii unor înţelepte persoane profunde. Una este Lotus. Cealaltă este Zbor de fluture. Îmi pare rău să constat că sunt destul de rezervate în manifestarea verbală…probabil le ascultă de pe margine pe celelalte doamne -apelativ cerut de către politeţe, indiferent de statutul matrimonial.
Hartia te leaga legal… ca daca vrei sa o dezlegi, trebuie proces, etc.
Hartia te leaga social… ca te vad restul oamenilor casatoriti.
Dar ca relatie nu te leaga.
Nu te face sa iubesti mai mult sau mai putin, nu te face sa inseli, sa respecti, sa comunici, sa ajuti mai mult sau mai putin.
Asta depinde de cei doi si cum gandesc. Daca te gandesti la casatorie ca la o sfoara cu o piatra agatata de gat, asa o ai, stai in casa legat de consort. Daca te gandesti ca ai in continuare libertate, iesi cu prietenii, te duci la amante/amanti, la meciul de fotbal, exact cum faceai inainte, si te doare in cot de hartie… ca pana la urma nu te leaga de pat acasa.
Ai o abordare interesantă a conceptului de libertate… Şi interesant, pentru mine, cel puţin, este şi faptul că, în mare parte sunt de acord cu tine.
Totuşi, din păcate, consider că lucrurile sunt un picuţ mai complicate în această privinţă…
Iar această complexitate o determină, cumva, diferenţa dintre a şti şi a simţi!
Ce am spus eu sunt doar exemple.
Conceptul de libertate e foarte vast si difera de la persoana la persoana.
Tocmai de aceea si lucrurile sunt mai complicate. Nu doar pentru ca le simti… ci si pentru ca de multe ori intr-o relatie cei doi au concepte diferite despre relatie.
Fiindca am intervenit mai tarziu, pe acest subiect, nu pot decat sa iti spun acelasi lucru:
Emma Diana, Diana Emma,
Se vede ca libertatea de care vorbesti te-a ocolit pana acum … iti doresc totusi sa te ocoleasca si de acum inainte … (spre binele tau, nu de alta).
Vorbim uneori de ceea ce cred altii ca e bun … caci daca ni s-ar aplica direct noua, n-ar trebui decat un pas pana la a ne simti suflete irosite.
Sa stii ca o hartie poate fi si deranjanta. In sensul ca declanseaza mai des constiinta. Are grija sa-ti aminteasca faptul ca ai o datorie morala fata de cel de langa tine(asta atunci cand ai impresia ca ai uitat). Dar nu inseli sau nu din cauza unei hartii. Inseli atunci cand iti lipseste ceva de la cel de langa tine, atunci cand simti ca iubirea celui de langa tine nu e suficienta, atunci cand intr-o relatie cu sau fara hartie nu merge ceva( ceva mai mult). O femeie inseala atunci cand individul de langa ea a avut grija sa o raneasca intr-un fel sau altul. Sa spunem ca este un fel de razbunare.
De se interpreteaza automat ca nr. 1 nu ii oferea ce vroia?
Sa fim sinceri, si cel mai compatibil om din lume nu o sa fie 100% din ceea ce vrem noi. Un defect, o lipsa, o hiba, tot o sa aiba. Oricat ar incerca cei doi sa le completeze, cu toata bunavointa din lume.
Inveti sa accepti lipsurile sau le completezi de altundeva.
Si repet, poate singura problema e ca nr. 2 era altul. Si atat.
E o analogie. Sa zicem ca mama face cea mai buna mancare din lume, nu ai da-o pe nimic in lume, iti gateste si diversificat, deci nu te plictisesti. Ai putea trai toata viata mancand doar mancarea ei.
Dar uneori vrei sa mergi si la mama altuia sau la restaurant, chiar daca mancarea e mai proasta, doar pentru ca vrei sa mananci si alt fel de mancare.
Nu doar lipsurile te arunca in bratele altuia. Te mai arunca si curiozitatea.
Si de ce sa nu recunoastem, sunt barbati si femei care nu sunt facuti pentru monogamie. Care nici cu perfectiunea intruchipata in viata lor nu ar fi fideli… pentru ca fericirea lor sta in diversitate… si nu diversitatea oferita de o singura persoana… ci de a avea alte persoane, cu feluri de a fi si experiente diferite.
http://perfectiune.wordpress.com/2010/04/29/tinand-si-cu-dintii-de-nefericire/
Îţi trimit link-ul, pentru că nu cred că ai citit asta…era la ciorne, apoi am postat-o şi când am vrut să mai editez ceva am mutat-o cu un click la gunoi, fără să vreau..după care am scris altă poveste, iar pe aceasta am restaurat-o azi.Parcă. În fine…nu cred că ai citit-o…de aceea ţi-o trimit!
Voici la chanson Belle…nu are legătură cu subiectul poveştii tale…deşi…trei bărbaţi îi „revendicau” dragostea. Doar unul o iubea cu adevărat. Ştia ce înseamnă iubirea. Spune, la un moment dat: „Mourir pour toi n’est pas mourir”! Să mor pentru tine nu înseamnă a muri! Nu este moarte!
Corect.
Lucrurile au urmat ordinea fireasca : )
Nu e mai bine „…avea o relatie foarte…” cu „…avea o aventura foarte…”. Nu stiu, intreb. Este o parere.
Adica tu sugerezi ca el putea fi de-a dreptul fericit doar pentru ca isi insela sotia cu o tanara oarecare?
Poate fi adevarat, dar…tind sa cred ca nu.
Mai ales ca, nu e tocmai bleg. Adica, in general e un tip destul de…cu capul pe umeri, chiar daca in situatia relatata s-a cam… incins…
Sugerez ca … bine ca ea s-a maritat si el a ramas cu nevasta lui. : ) Ca intr-un fel s-a terminat povestea.
Si ar trebui sa dea si o bere pe chestia asta : )
După ce îşi revine, sigur o să dea o bere 🙂
Ehhh…
Ai zis, „o tanara oarecare”, atunci ce-i trebuie atat sa-si revina?
Daca era una speciala, mai ziceam.
Intrebarea mea se voia retorică 🙂
Adică … : „Nu, dacă era o tânără oarecare nu ar fi fost atât de fericit după ce se vedeau… Ar fi fost, eventual, mulţumit”.
🙂 Intrebarea ta a fost directa si concisa.
Nu imi place sa ma invart in cerc…pentru ca ametesc.
Fericit, multumit, aproape sinonime, o diferenta de un pas doi stanga dreapta, oricum, tot tre sa dea de baut. 🙂
Bine macar ca s-a ales cu ceva.
App, nu si-a luat-o dupa faza asta?
hahaha!
Ai reuşit să mă faci să râd, deşi… prefer să cred că e un test, decât să cred că un om poate confunda mulţumirea cu fericirea…
De fapt… poate! Dacă nu le cunoaşte pe amândouă.
No offense, dar… după părerea mea, ca să faci fotografie trebuie să ai … „ceva”! Pentru că dacă nu… degeaba ai, de exemplu, un DM56, că tot poze ies. Nu iese artă. Deci tu…trebuie să ai „ceva”-ul ăla. Iar dacă îl ai… nu poţi face o asemenea confuzie.
Nu şi-a luat-o, că ea nu ştie! Şi e foarte bine că nu ştie, pentru că e o fiinţă minunată…
Nu m-am gandit la confuzie, mai curand la cat de pretentios trebuie sa fii intr-o astfel de situatie.
Ca să ştii cu adevărat ce înseamnă fericire şi să ţi-o doreşti, nu înseamnă să fii pretenţios…
Înseamnă să ştii ce îţi poate oferi viaţa, să ştii că ai dreptul să primeşti ce îţi oferă şi… să visezi…
PS: n-am emis si nici nu o sa am vreodata pretentia ca fac sau stiu sa fac fotografie. Am recunoscut. Cand ma apuc cu adevarat de asta, o sa se vada.
Nu am spus că ai emis pretenţii. Am spus ce văd eu.
Bun atunci. M-am lamurit.
Ideea este sa-i treaca mai repede. Pentru binele lui. Atata tot.
Mai ales dupa ce mi-ai spus ca stii ca-i minunata, acum nu mai are importanta nici daca a fost fericit, multumit, satisfacut, ne…, etc.
Esti sigur ca: „De atunci, nu mai vrea sa il vada pe prietenul meu” mai ales ca din spusele ulterioare „ea nu ştie! Şi e foarte bine că nu ştie” Suna foarte mult a dezbaterea unei non-probleme.
Imi cer scuze daca am creat confuzie cu exprimarea mea caracteristica.
De fapt, ea, care nu mai vroia sa il vada era ea, frumusica tanara si lipsita de prejudecati, iar ea, care nu stie, este ea, sotia lui, care, dupa cum spuneam, e o fiinta minunata.
Daca totusi ai inteles exact cum stau lucrurile si te referi la faptul ca, odata ce lucrurile s-au rezolvat, problema dezbatuta nu mai exista, practic, o sa te contrazic un pic.
Da, acum nu prea mai exista o problema de dezbatut, dar atunci cand sotul femeii inselate cu viitoarea sotie a celui pe care ea il insela tocmai a primit in dar o pereche de papuci 🙂 crede-ma, era o problema destul de critica!
Stii, probabil, ca sunt lucruri care, indiferent cat dureaza… marcheaza…
„2 seconds”, remember? … ” … enough for the rest of his life…”
Yes, that was a story many years ago, but it’s a truth… And you should know it… I’m sure you know it…