Sentimentometru

Într-o zi, ea mă întreabă:  ”Ştii ce obiect din casa asta mă reprezintă cel mai mult?”

Ştiind că este unul dintre cele mai retrase, închise şi temătoare suflete pe care le-am cunoscut vreodată în îndelungata mea căutare şi intuind faptul că nu răspunsul meu era cel mai important lucru, ci explicaţia care urma să vină, am spus simplu: ”Nu!”.

”Ştii floarea aia din dormitor?

Sufletul meu se aseamănă surprinzător de mult cu floarea aia… Floarea aia e foarte fragilă şi are nevoie de foarte multă atenţie… Atunci când uit de ea mai mult timp, frunzele ei încep să se ofilească şi singura modalitate să o fac să îşi revină este să i le şterg de praf şi să i le umezesc.

Când tu uiţi de mine mai mult timp, sufletul meu fragil e tot mai trist, iar petalele lui încep să se închidă şi apoi să se usuce. E suficient să primească o vorbă bună de la tine, o privire caldă sau o îmbrăţişare şi începe imediat să se deschidă şi să zâmbească din nou.

Când eu uit prea mult timp de ea, nu mai e suficient să îi umezesc frunzele…trebuie să o duc sub duş…

Aşa se întâmplă atunci când, după o perioadă în care tu uiţi că am suflet şi te laşi prins de probleme importante sau chiar te superi pe mine fără motiv, într-o zi îţi aminteşti şi mă aştepţi acasă cu flori şi cu muzica mea preferată, îmi laşi ramuri înflorite pe bordul maşinii, mă duci în parc să ne batem cu zăpadă sau … când ţi-ai amintit de visul meu şi m-ai dus la lac să aruncăm cu pietre în apă…

Toate astea au efectul pe care îl are duşul pentru floarea mea.

Priveşte floarea mea în fiecare dimineaţă când te trezeşti şi o să ştii de ce are nevoie sufletul meu…”