Sentimentometru

Într-o zi, ea mă întreabă:  ”Ştii ce obiect din casa asta mă reprezintă cel mai mult?”

Ştiind că este unul dintre cele mai retrase, închise şi temătoare suflete pe care le-am cunoscut vreodată în îndelungata mea căutare şi intuind faptul că nu răspunsul meu era cel mai important lucru, ci explicaţia care urma să vină, am spus simplu: ”Nu!”.

”Ştii floarea aia din dormitor?

Sufletul meu se aseamănă surprinzător de mult cu floarea aia… Floarea aia e foarte fragilă şi are nevoie de foarte multă atenţie… Atunci când uit de ea mai mult timp, frunzele ei încep să se ofilească şi singura modalitate să o fac să îşi revină este să i le şterg de praf şi să i le umezesc.

Când tu uiţi de mine mai mult timp, sufletul meu fragil e tot mai trist, iar petalele lui încep să se închidă şi apoi să se usuce. E suficient să primească o vorbă bună de la tine, o privire caldă sau o îmbrăţişare şi începe imediat să se deschidă şi să zâmbească din nou.

Când eu uit prea mult timp de ea, nu mai e suficient să îi umezesc frunzele…trebuie să o duc sub duş…

Aşa se întâmplă atunci când, după o perioadă în care tu uiţi că am suflet şi te laşi prins de probleme importante sau chiar te superi pe mine fără motiv, într-o zi îţi aminteşti şi mă aştepţi acasă cu flori şi cu muzica mea preferată, îmi laşi ramuri înflorite pe bordul maşinii, mă duci în parc să ne batem cu zăpadă sau … când ţi-ai amintit de visul meu şi m-ai dus la lac să aruncăm cu pietre în apă…

Toate astea au efectul pe care îl are duşul pentru floarea mea.

Priveşte floarea mea în fiecare dimineaţă când te trezeşti şi o să ştii de ce are nevoie sufletul meu…”

Anunțuri

11 Responses to Sentimentometru

  1. Mona spune:

    No, ai văzut?! … ţi-a spus femeia exact ce vrea. Ce poţi să ceri mai mult 😛 Şi nici măcar nu e aşa greu 😀 I am kidding ;)) Din fericire eu simt că primesc cât mi necesar, uneori chiar mai mult. Dar nici nu-s prea pretenţioasă o:-)

  2. arrowsmaker spune:

    Chiar ma bucur sa aflu ca esti asa o norocoasa… De obicei, oamenii masoara cat trebuie sa mai puna de la cat au pana la cat le trebuie, si nu cat sa mai ia 🙂

  3. Mona spune:

    Păi… suntem nişte norocoşi. O repetăm destul de des 😛

  4. Iana spune:

    E minunata comparatia, cred ca fiecare femeie in adancul sufletului ei a simit macar odata in viata ca frunzele ei au palit.Nu poti face nimic sa schimbi situatia, ce simte celalat tine doar de el, nu de cum suntem sau ne purtam noi.
    Iar faptul ca sunt norocos …este relativ

  5. arrowsmaker spune:

    Iartă-mă că te contrazic, Iana, dar nu poţi să gândeşti aşa…

    Dacă ceea ce simte celălalt ţine doar de el…pentru ce mai are nevoie de mine? 🙂

  6. Iana spune:

    Nu sunt de acord ca ma contrazici. Iti spun o poveste si ai sa-mi dai dreptate. Candva am iubit pe cineva enorm, atat de mult incat inca ma doare.Nimic nu a contat pentru el(adevarat ca nu erau prea multe lucruru care contau ptr.el,asta am inteles cu timpul), puteam sa stau si in cap si in piciare, totul a tinut de el, asa a ales el sa ma lase cu frunzele uscate si sa nu faca nimic. Nici un dus din lumea asta nu mai poate aduce planta la viata. Te pot ierta ca ma contrazici in ce priveste planta ta din dormitor si sunt de acord cu tine ca e nevoie de tine ca ea sa nu paleasca. Dar si eu aveam nevoie de el si nu a vrut sa vada si atunci ma crezi ca a tinut doar de el si nu de mine ? Firesc ar fi sa uit, sa las sa creasca alt lastar si sa nu mai permit nimanui sa-l usuce, dar e greu sa se dezvolte, pamntul nu mai este bun.

  7. arrowsmaker spune:

    Imi pare rău, Iana! Nespus de rău…

    Nu e adevărat că nu a contat nimic pentru el… Probabil că nu ştii ce ai insemnat pentru el. Dar… la vârsta aia, cineva în care ai încredere deplină poate schimba ce simţi tu pentru altcineva, doar cu o vorbă 😦

    Poate că nu e adevărat nici că nu a vrut să vadă că ai nevoie de el…

    Poate că, la posibilităţile pe care i le deschideau circumstanţele, nu a reuşit să reziste tentaţiei de a vedea ce se întâmplă după ce înfloresc salcâmii…

    Poate că, deşi este nedrept, nu a putut alege altfel între o experienţă…”prima” experienţă, şi inocenţa ta… lumina cu care îi încălzeai sufletul…

    Poate că regretă enorm că ţi-a făcut rău, ţie, un copil cu chip şi suflet frumos…

    Dar poate că şi el era un copil…

  8. Ada spune:

    As fi vrut sa-ti fi vazut ochii atunci cand ai auzit-o spunandu-ti toate acestea.

  9. arrowsmaker spune:

    🙂

    Dacă o fiinţă precum cea din „Tăcere” se decide să vorbească despre ce simte… apăi poţi fi sigură că singura lumină din camera aia provine de la constelaţiile fosforescente lipite pe tavan…

    Ca urmare… cred că oricum nu ai fi reuşit, chiar dacă ai fi fost acolo 🙂

    Dar… ai intuit bine!

  10. Nicole spune:

    ah, deci aici era… stiam eu ca am mai citit undeva acest articol …
    foarte frumoasa comparatia… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: