Încredere

Unul dintre lucrurile foarte des neglijate în cadrul unei relaţii este nevoia de libertate.

Nimic din ceea ce poate primi un om, din ceea ce i se poate întâmpla, nu poate elimina această nevoie. Nici realizarea tuturor obiectivelor în plan material şi profesional, nici senzaţia de securitate oferită de celălalt şi nici măcar dragostea. Nevoia de libertate se regăseşte în chiar cuvintele care ne definesc ca fiinţe şi nu vom putea ignora acest lucru până în momentul în care se vor fi produs transformări esenţiale în această privinţă. Dar ele nu s-au produs în ultimele secole şi este foarte puţin probabil să se producă în următoarele.

În general, deşi pretindem că suntem adepţii ideii de egalitate între cele două fiinţe implicate într-o relaţie, încercăm să controlăm. Pentru că, deşi el şi ea sunt egali din toate punctele de vedere şi au aceleaşi nevoi, fiecare consideră că numai el/ea ştie exact ce anume trebuie făcut pentru ca relaţia să meargă. Deşi nu îl consider pe celălalt cu nimic mai prejos, numai EU pot avea o vedere de ansamblu şi realistă asupra a tot ceea ce se întâmplă şi urmează să se întâmple.

În acelaşi timp, pentru ca lucrurile să meargă şi pentru ca totul să fie aşa cum îmi doresc în cadrul relaţiei respective, EU am nevoie de încredere totală şi de libertate totală. Dar celălalt? Îi acord şi eu, la rândul meu, partenerului cu drepturi egale, conform principiilor mele, libertate totală? Da, poate că aş face-o… dacă nu m-aş teme că, astfel, îi ofer posibilitatea să greşească fundamental şi că o să îl pierd. I-aş acorda libertate totală, dar sunt aproape sigur că n-o să ştie ce să facă cu ea, n-o să aprecieze suficient efortul pe care îl fac ca să i-o ofer şi… o să greşească. Aş putea să am încredere că şi el ştie la fel de bine ce să facă cu viaţa lui, dar consider că, fiind mai puţin prevăzător, profund şi având mai puţină experienţă decât mine, lăsat pradă pericolelor, o să dea greş şi o să îşi distrugă atât viaţa lui, cât şi pe a mea. Şi atunci, încerc să controlez. Dar, întâmplător, şi el gândeşte la fel ca mine.

Şi atunci? Control sau încredere?

Control?

Pentru că noi, bărbaţii, ca jumătate puternică, superioară şi stabilă a întregului, numai noi suntem capabili de o gândire raţională şi realistă, suntem puternici în faţa provocărilor şi tentaţiilor şi suntem suficient de experimentaţi pentru a face faţă greutăţilor vieţii.

Pentru că noi suntem mai puţin expuşi pericolului de a ne lăsa complet dezarmaţi în faţa unui incendiu provocat, în mod intenţionat sau nu, de acea făptură minunată, inocentă şi singură, aflată în orice colectiv sau oriunde în jungla vieţii sociale şi, mai nou, a celei virtuale.

Şi pentru că, într-o situaţie similară, în care oricare dintre cei doi parteneri este indus în eroare, manipulat şi determinat să aibă încredere în cineva care nu merită încredere, bărbatul poate să controleze această situaţie şi să îşi impună voinţa, pe când ea, partea slabă a întregului, chiar daca a reuşit să realizeze, la un moment dat ce greşeală regretabilă a făcut şi ce greşeală încă şi mai regretabilă este pe cale să facă, pentru ea, femeia, nu mai există cale de întoarcere, pentru că ea nu îşi poate impune voinţa. Cu alte cuvinte, un bărbat înşeală pentru că vrea să o facă, pe când o femeie înşeală pentru că vrea, sau pentru că, deşi a ajuns să nu mai vrea, nu mai poate da înapoi şi este forţată să o facă.

Încredere?

Ar trebui, poate, specificat faptul că tipul de abordare a controlului descris mai sus, chiar dacă nu reflectă în mod fidel punctul meu de vedere în această privinţă, este ceea ce fac sau încearcă să facă majoritatea bărbaţilor. Mai mult, chiar dacă unii dintre noi considerăm acest mod de abordare de-a dreptul egoist şi susţinem acest lucru în faţa celorlalţi, atunci când vine vorba despre noi înşine, interesul personal transformă, aproape invariabil, aceste principii înălţătoare în demagogie meschină. Da, este adevărat că într-o relaţie suntem doi, dar numai EU ştiu cum să fac ca lucrurile să meargă, şi ne minţim, inconştient, poate, că intenţia noastră de a-l manipula pe celălalt şi spiritul nostru posesiv sunt pe deplin justificate de scopul nobil al atingerii idealului unei relaţii perfecte.

De fapt, chiar dacă este destul de dificil să recunoaştem…nu există relaţie perfectă!

Secretul nu constă în găsirea ACELUI partener cu care să semănăm ca două picături de apă. Eu şi partenerul meu suntem programaţi să trăim într-un permanent conflict. Conform punctului de vedere al lui Phillip McGraw, „ … faptul că aveţi o relaţie cu un reprezentant al sexului opus, înseamnă că încercaţi să trăiţi împreună cu cineva diferit din punct de vedere fizic, mental, emoţional şi social… Nicio carte, niciun vorbitor şi niciun terapeut nu poate elimina aceste diferenţe biologice.”

Şi atunci…reluăm întrebarea: control sau încredere?

Ar putea, oare, încrederea totală în partener, în capacitatea sa de înţelegere, în sinceritatea şi altruismul său, să reprezinte soluţia acestei probleme care a semănat atâta confuzie şi a făcut atâtea victime de-a lungul secolelor, încă de când El şi EA au fost sortiţi să creeze un întreg?

Noţiunea de încredere este relativă. Cei mai mulţi dintre noi considerăm că nu există decât două variante: ori ai încredere totală în partener, ori nu ai deloc. Dar uitaţi-vă în jur, la zecile sau sutele de cupluri pe care le cunoaşteţi şi vedeţi dacă puteţi spune fără teama de a greşi că nu există nicio excepţie de la regula în discuţie: totul sau nimic!

De fapt, ceea ce vreau să afirm este faptul că noţiunea de încredere nu va exista niciodată ca un concept desinestătător, ci totdeauna va face parte dintr-un sistem. Aşa cum niciodată EL nu va fi împlinit fară EA şi viceversa, deşi se află într-un conflict permanent, tot aşa, conceptul de încredere nu poate poate exista şi nu poate fi analizat separat de cel de risc.

Vreau încrederea totală a celuilalt, pentru că ştiu că o merit. Dar nu îi pot oferi acelaşi lucru pentru că…suntem fiinţe omeneşti şi, prin definiţie, suntem imprevizibili; totdeauna mi-ar fi teamă că, punându-i sufletul meu pe masă, cu bune şi rele, îi ofer posibilitatea ca într-o zi să folosească tot ceea ce ştie împotriva mea şi să îmi facă rău. Nu trebuie să îmi cunoască toate visele, toate nevoile, fanteziile, temerile şi …mai ales, nu trebuie să îmi cunoască slăbiciunile.

În regulă: nu trebuie să am încredere totală în nimeni! Dar atunci… de ce lui, celuilalt, îi pretindem acest lucru? Oare procentul de risc pe care şi-l asumă el având încredere în mine este mai mic decât cel pe care mi l-aş asuma eu având încredere în el? Aici, orice răspuns de genul „… nu, pentru că eu mă cunosc destul de bine şi ştiu că niciodată nu aş putea să îi fac rău” este greşit!

De ce aş fi eu mai bun decât el, indiferent cine şi cum ar fi el, partenerul meu? Oare egalitate nu înseamnă să îi cunosc şi să îi respect nevoile, visele şi speranţele, să îi accept greşelile şi defectele aşa cum procedez cu mine însumi şi aşa cum îmi doresc ca el să procedeze cu mine? Să îi ofer ceea ce eu aştept de la el şi… să încep cu încrederea? Oare dacă încerc să îl înţeleg, aşa cum fac cu mine şi să îl accept cu bune şi rele, aşa cum fac cu mine, nu aş putea să sper că într-o zi el o să realizeze că i-am fost aproape necondiţionat, că o să simtă că se poate baza pe mine indiferent ce ar face şi… că o să înceapă să simtă şi să se poarte şi el la fel? Oare nu ar trebui să îmi asum riscul – imens, ce-i drept – să dau mai întâi, şi abia apoi să sper că o să primesc? Oare … dacă o să mă port aşa, nu o să se simtă cu adevărat liber? Nu acesta este unul dintre idealurile cele mai importante ale fiinţei omeneşti?

În opinia mea, acesta este secretul! Pentru că dacă o să aşteptăm de la celălalt să fie exact aşa cum visăm noi, sau să încercăm să îl schimbăm ca să ajungă exact aşa, în loc să îl acceptăm şi să îl iubim aşa cum este, cu nevoile, visele, calităţile şi defectele, dar mai ales cu greşelile lui… n-o să meargă!

Acordă încredere, oferă libertate şi o să primeşti iubire!

Anunțuri

4 Responses to Încredere

  1. maryliyn.wordpress.com spune:

    Nu. Bineinteles ca nu exista relatie perfecta, dar cine cauta o relatie perfecta intr-o lume imperfecta? Iar increderea nu are nici o legatura cu tendinta de a controla, de a pretinde(direct sau indirect) ca lucrurile sa se desfasoare dupa placul unuia sau altuia.

    ACUM PARTEA COMICA: Mi-a placut treaba cu „barbatii ,partea puternica si rationala”.
    Ha!Ha! Chiar crezi asta? Eu sigur nu!

  2. zbordefluture spune:

    Spre rusinea mea nu am citit toate postarile tale… Dar am vazut ca stii foarte bine sa faci referire la cate unul din ele, atentionandu-ne in mod diplomat…ca e cazul sa nu le ignoram. Si chiar asa e!
    Apreciez mult capacitatea ta de a descrie niste stari si spiritul tau analitic. Prin asta raspunzi la multe din intrebarile mele si culmea este ca ajungi si la raspunsurile mele.
    Este real ce descrii aici, dar oare putem iubi si ne comporta apropiindu-ne de perfectiune? Nu zic ca nu incercam… cel putin eu. Dar fiind un om cu multe defecte, fac uz de puterea de manipulare…si de multe ori am impresia, exact cum ziceai, ca eu stiu retea pentru o relatie buna…
    Suntem imprevizibili, asa cum spuneai si schimbatori, iar anumite fapte si stari de fapt ne influenteaza de multe ori mai mult decat vrem, ducandu-ne uneori pe un drum gresit sau pe o carare gresita a drumului. Dar intotdeauna te intrebi ce ar fi fost bine sa faci pentru a mentine drumul drept… si pentru a nu rani partenerul de drum si chiar pe tine. Cu toate ca la momentul respectiv schimbarea traseului, facandu-l oarecum ocolit, a tinut de libertatea de optiune, pe care avem impresia ca am pierdu-o la un moment dat. Nu stiu daca m-am facut inteleasa…
    Totul tine de persoana ca individ…De nevoi pierdute si regasite, sau poate nepierdute…

  3. Ada spune:

    Mi-a facut bine ca ti-am citit acest articol. Mai mult, orice as spune, e de prisos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: