1 + 1 = 1

     Cât de bine ştiu ce vreau?

     Cu siguranţă, majoritatea covârşitoare a fiinţelor vulnerabile la singurătate considerăm că ştim exact ce vrem. Ştim ce înseamnă idealul pentru noi şi ştim cum am dori să arate viitorul, în condiţiile în care peştişorul de aur nu ar fi doar element de inspiraţie pentru creatorii de bancuri. Şi, oricât de altruişti am fi, viitorul meu începe cu mine…

     Deşi nu pare, este, totuşi, o abordare firească.

     Chiar  dacă se ajunge, la un moment dat, ca în ecuaţia relaţiei perfecte să reducem în mod conştient şi voluntar valoarea variabilei EU la zero, iniţial, această valoare reprezintă  totul.

     Credem că ştim exact ce vrem să simţim, să avem, să ni se întâmple şi probabil că acest lucru ar putea fi adevărat, dacă EU nu ar fi o variabilă. Dar este o variabilă şi chiar dacă acest lucru nu este în mod obligatoriu pozitiv sau negativ, în mod sigur determină apariţia unor dificultăţi în crearea unui întreg din două jumătăţi.

     Într-o relaţie, legătura între cele două jumătăţi este indestructibilă doar dacă întrgul s-a născut prin contopirea acestora. Din nefericire, cu foarte puţine excepţii, nu este vorba decât de o alăturare a sufletelor pereche. Şi este şi firesc să fie aşa, atâta timp cât fiecare jumătate este o entitate în continuă schimbare. Fiecare EU din întregul respectiv este o variabilă. În cazul excepţiilor – trist de puţine la număr – de care aminteam mai sus, nu mai vorbim despre alăturare, ci despre o contopire într-un singur EU.

     Dar, în acest caz, cum rămâne cu natura variabilă? Cum pot rămâne contopite două entităţi în continuă schimbare? Simplu! Nemaifiind vorba despre ”fiecare dintre noi” în cadrul relaţiei, ci despre un singur EU, indiferent din ce unghi sau perspectivă ai privi, orice variaţie a unei caracteristici a unei părţi din întreg este percepută drept problemă internă, iar toate celelalte părţi ale lui se adaptează la schimbarea respectivă. O să încercăm totdeauna să ne ferim, să ne apărăm sau să atacăm o altă persoană pe care o percepem drept ostilă, dar o să încercăm de fiecare dată să înţelegem şi să eliminăm cauzele care determină, de exemplu, o acţiune autodistructivă.  Este instinct de conservare! Şi funcţionează într-o manieră surprinzător de asemănătoare atât la nivelul junglei cât şi la nivelul unor fiinţe superioare, aşa cum ne place să ne considerăm.

     În cazul întregului despre care vorbeam, creat prin contopire, instinctul de conservare, chiar daca nu dispare, nu mai funcţionează. Tocmai de aceea devine posibil ca relaţia să se adapteze permanent la schimbările apărute la oricare din cele două jumătăţi, ca şi când ar exista, fizic, o singură fiinţă.

     Dar, cum spuneam, din nefericire, procentul acestor relaţii în comparaţie cu cel al relaţiilor normale, obişnuite, ale noastre, ale muritorilor de rând, este neglijabil, aproape. Tocmai de aceea, ar fi indicat să nu ne mai lăsăm distraşi de vraja viselor de genul: „ cum ar fi dacă aş ghici toate cele 6 numere la LOTO …”, sau „ cum ar fi dacă relaţia mea s-ar încadra în procentul acela neglijabil …”; chiar şi fără a dispune de calcule justificative, putem spune că ambele exemple se încadrează cam în aceeaşi plajă a probabilităţii…

     O să încercăm, în schimb, să ne concentrăm asupra a ceea ce ni se întâmplă nouă, pământenilor, mai mult sau mai puţin pătrunzători, mai mult sau mai puţin educaţi, înzestraţi cu unele sau altele dintre cele ce numim, în mod destul de relativ, calităţi şi defecte, mai mult sau mai puţin favorizaţi de poziţia astrelor, însă, toţi, fără excepţie şi fără putinţă de tăgadă… înzestraţi cu suflet…

Anunțuri

28 Responses to 1 + 1 = 1

  1. floaredemai spune:

    Deci este ok sa fim egoisti. Asta am inteles eu. Sau…asta am vrut sa inteleg eu?

  2. arrowsmaker spune:

    Nu cred ca ai vrut sa intelegi asta… 🙂

    Desi… daca tii neaparat…. da! e ok sa fim egoisti! Doar ca… astfel, ne eliminam din start sansa de a fi vreodata cu adevarat fericiti…

  3. Mona spune:

    Pfuii… multă informaţie, mon cheri! M-am îmbătat de cap 😛
    Fiecare paragraf care l-ai scris poate fi dezbătut pe cel puţin 4 pagini, landscape, Times New Roman de 12 😉 … şi cu distanţă între rânduri de 1 linie.
    Îs foarte convinsă că ai multe şi minunate gânduri când te apuci de scris. Dar totuşi nu-i mai util să dezvolţi fiecare subiect în articole diferite?
    Ori toată lumea a reuşit să înţeleagă de la cap la coadă, iar eu îs mai adormită. Lucru care îi foarte posibil 😀

  4. arrowsmaker spune:

    Pai… ma mona draga….ce sa zic eu decat multumesc? ca asa ma cam gandeam si eu, da’ numa’ nu eram sigur.

    Acuma sunt! 🙂

  5. Mona spune:

    Cu plăcere!
    Mulţumim şi noi… că ne mai înspirăm şi mai învăţăm una alta şi din experienţele altora 😉

  6. floaredemai spune:

    Cand ai zis ca pentru a nu ne elimina din start sansa de a fi cu adevarat fericiti, prima mea reactie a fost sa te contrazic. Apoi, a doua a fost sa iti dau dreptate. In final am tacut. Dar nu din egoism te gandesti ca vrei sa fii fericit? Si, chiar daca ai vrea sa renunti la egoism, poti?

  7. arrowsmaker spune:

    OK!

    floaredemai

    Hai sa incercam s-o lamurim.

    O doza de egoism exista in fiecare om, exact asa cum exista si o doza de altruism. Asa am fost programati, nu avem ce face. Nu discutam acum de ce anume constientizeaza si ce nu, sau mai exact, ce poate sa recunoasca si ce nu, fiecare dintre noi. La fel cum exista si rautate si bunatate, sinceritate – minciuna, etc. Important este care parte din cele doua contradictorii primeaza.

    Ca sa nu mai complic lucrurile inutil, asa cum fac eu de obicei, o sa iti spun doar atat: eu stiu ce inseamna fericire, stiu ce inseamna egoism si stiu si care este relatia dintre ele.

    Iar eu iti spun ca un om cu adevarat egoist, nu poate fi cu adevarat fericit.

    Poti sa ma crezi, sau, dupa ce finalizezi un research paper cu topicul acesta, sa imi dai exemplu de un om pe care il cunosti personal, egoist si fericit.
    Daca o sa reusesti, fara sa denaturezi ideea de fericire, poate ca am sa te cred.

    Si asta pentru ca, desi n-am spus-o pana acum, sunt constient ca nu detin adevarul absolut, asa cum nimeni nu poate detine adevarul absolut, indiferent ce credem fiecare dintre noi despre noi insine.

    Deal?

  8. floaredemai spune:

    In concluzie, totul este atat de subiectiv incat daca incerci sa generalizezi termenii va fi ceva foarte confuz. Eu pun intrebarile din punctul meu de vedere si de aici, in acest moment, spun ca in momentele in care am renuntat prea mult la egoism nu am fost fericita. Cand, din contra, din egoism mi-am cerut niste drepturi mi-a fost mai bine…
    PS: crezi ca as putea face un research pe tema asta? Nu toti diseca subiectul asa ca noi.

  9. arrowsmaker spune:

    🙂

    Nu am spus că e suficient să renunţi la egoism ca să fii fericit.
    E o condiţie necesară, nu şi suficientă!

  10. floaredemai spune:

    Dar fara 1 poti sa fii fericit?

  11. arrowsmaker spune:

    Fără care din ei? 🙂

  12. arrowsmaker spune:

    da, în mod sigur ai putea face un research. Găseşti material arhisuficient. Ideea e să fii atentă când dai imaginaţia la o parte… Să rămână doar ce trăieşte omul real… Că şi eu zbor, de exemplu, dar nu poţi să pui asta în lucrare că iei F 🙂

  13. floaredemai spune:

    1, produsul de reactie. Ma provoci cumva?

  14. arrowsmaker spune:

    hehehe 🙂

    nu am creat blogul ăsta ca să provoc oameni, să găzduiesc polemici sau să scot în evidenţă ceva!

    L-am făcut în speranţa că, oameni care nu au cu cine să vorbească despre problemele lor se pot întâlni aici şi îşi pot împărtăşi experienţa unii altora.

    Nu, nu te provoc! Oricum nu ştiu la ce te gândeşti, dar sunt convins că strategia ta funcţionează cu certitudine dacă creezi circumstanţele necesare 🙂 🙂

    Da, poţi fi fericit şi fără 1!

    Dar e mai dificil şi…mai puţin!

  15. floaredemai spune:

    Eu am cu cine sa vorbesc. Doar ca internetul imi permite o libertate aparte. Iar blogul asta e mai destept decat multe altele (nu te flatez, e doar o realitate).
    Strategia mea? Ha! Pot sa neg ca as avea asa ceva? 😀
    Concluzia pe care o trag: trebuie sa aplic sfatul „don’t worry, be happy!”

  16. arrowsmaker spune:

    La ce e în capu’ ăla al tău… ar fi culmea să nu ai cu cine să vorbeşti 🙂 🙂

  17. floaredemai spune:

    Ma flatezi pentru a doua oara! Oricum….recunosc, e destul de interesant sa fiu eu insine 😀 😀

  18. Camelia spune:

    O să îţi trimit un link; îl am, la rândul meu, de la o bună prietenă!

  19. Camelia spune:

    http://www.psihohipnoza.ro/povesti-terapeutice/omul-care-nu-credea-in-iubire-o-poveste-veche/

    Citeşte asta! Este adevărul la care fiecare s-a gândit, dar nu ştiu dacă s-a descurcat să îl pună în cuvinte. Când ajungi să înţelegi nişte lucruri, abia atunci eşti liber. Să fii liber!

    • arrowsmaker spune:

      De ce oare nu sunt surprins de ce am găsit acolo? Poate pentru că vine de la tine?!

      Mulţumesc!

      De fiecare dată când citesc ceva scris de tine, am impresia că mai cunosc o parte… Deşi sunt conştient că nu ar trebui să recunosc, nu îmi place chiar tot ce descopăr… Sau poate … doar nu înţeleg! Oricum, cred că simt nevoia să citesc mai mult 🙂

  20. Camelia spune:

    Dezvoltă „nu îmi place chiar tot ce descopăr” şi exemplifică, te rog!

    • arrowsmaker spune:

      Bine, atunci am să o fac odată, în detaliu. Acum o să încerc să îţi dau doar un exemplu.

      Nici eu nu sunt încântat de mizeria din jurul nostru… Dar pe tine pare să te afecteze atât de mult, încât rişti – cred eu – să pierzi ceva din frumuseţea sufletului… Nu că n-ar fi foarte multă… că e! Dar merită să o pierzi, puţin cîte puţin, tocmai din cauza lucrurilor pe care le dispreţuieşti?

      Nu spun că trebuie să acceţi tot ce nu poţi schimba! Dar eu tocmai asta încerc să fac… pentru că altfel pierd de două ori…

      Acceptare…

      Oricum, sunt sigur că ai dat mai multă putere cuvitelor mele decât am intenţionat…

      „Nu îmi place…” Hai să spunem atunci doar că îmi pare rău să văd că te afectează lucruri care nu merită…

      Iar tu, după părerea mea, fără să încerc să te flatez vreun pic, eşti un om puternic!

  21. Camelia spune:

    …Da, sunt! Dar sunt şi foarte pătimaşă…de aici poate încrâncenarea…şi revolta că simt că nimic nu mai are vreo şansă să se schimbe. Eu iubesc de jur-împrejurul meu. Şi nu suport să văd cum piere strălucirea. Şi să văd cum mă lupt cu morile de vânt sau cum ţip la ziduri. Că asta simt. Eu sunt genul de idealist tâmpit care vrea o lume albă. Plină de puritate şi de candoare. În care oamenii să se bată cu flori. Nu cu cuvinte grele. Sau şi mai rău. Sunt o visătoare. O fi de rău?

  22. arrowsmaker spune:

    Să fii visător?! Cum poate să fie rău? Ce ne-ar mai rămâne, altfel?

    Dar să nu fii şi realist în acelaşi timp…da! cred că e rău! Rău pentru tine!

  23. Camelia spune:

    …Crede-mă, sunt realistă cât cuprinde! Altfel nu aş putea fi visătoare! Dau cu piciorul în realitate la fiecare pas, dar nu mă împiedic de ea!

    • arrowsmaker spune:

      Fără nici cea mai mică intenţie de a te supăra, Camelia, o să îmi permit să afirm că abia ACUM poţi înţelege ce am vrut să spun acum 3 luni …

      • Camelia spune:

        Tocmai spuneam că expresia potrivită ar fi „mă poţi înţelege”. Pe TINE. Asta ca să îţi răspund!

      • arrowsmaker spune:

        Nu, m-am referit la faptul ca atunci, in acea perioada, in subconstientul tau probabil, lucrurile nu puteau fi altfel decat le vedeai/vroiai tu, iar eu incercam doar sa te fac sa intelegi ca nimic nu poate fi atat de sigur…

        Te rog sa ma crezi ca nu ma bucura absolut deloc sa constat ca am avut dreptate…

        A trecut vremea cand, cel mai important lucru pentru mine, desi nu realizam asta, era sa am totdeauna dreptate…

        Chiar imi pare rau pentru visul tau…

        Acum, insa, dupa atata timp, sunt bucuros sa constat ca ai realizat si tu ca nu exista, totusi, asa cum credeai, un singur EL… ACELA…

        Daca simti asa… e suficient ca sa speri inca la fericirea aceea, cu nimic mai prejos decat cea la care visai acum ceva timp!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: